Copilăria este perioada bucuriilor, a imaginației și momentul în care totul pare roz. O lume de poveste, ireală uneori. Perioada mirifică în care ne dezvoltăm și ne creem propria lume prin jocuri. Mulți ne amintim cu drag despre această perioadă, însă sunt și persoane a căror copilărie i-a marcat pe viață. Deși ajunși oameni mari, nu toate copilăriile au fost pline de imaginație și roz.
Unul dintre cei a căror amintiri nu sunt tocmai frumoase este fostul internațional român, Ștefan Nanu. Acesta a vorbit în premieră despre copilăria sa la GSP Live. Din mărturiile fotbalistului se pare că ceea ce trebuia să fie cea mai frumoasă perioadă, a fost de fapt plină de scene cumplite, din cauza dependenței părinților de alcool: “Mi-a marcat copilăria. Ai mei se îmbătau, se trezeau noaptea și se luau la bătaie”.
Nanu, în prezent antrenor la Cetatea Deva a accesptat să discute despre perioada copilăriei, deși nu a mai făcut acest lucru până în prezent.
“Nu-mi e rușine s-o spun, am avut o copilărie foarte grea. Provin dintr-o familie săracă, părinții mei aveau darul beției. Două săptămâni nu se mai trezeau din beție”, susține fostul internațional.
Copilăria lui Nanu
Reporterul GSP a observat o seninătate pe fața fotbalistului când vorbește despre problema părinților cu alcoolul așa că l-a întrebat dacă nu a suferit traume.
„E o chestie care și pe mine m-a marcat pentru că eu nici acum nu pun gura pe băutură. Nu beau
Stăteam într-un sat în care lumea râdea. Stăteam și ascultam ce spuneau: “Bețivii ăia ai lu’ Nanu!”. Lucrul care m-a marcat era că, fiind un copil de 12-13 ani, ei se trezeau noaptea și se băteau, se luau la bătaie. Așa era viața la țară. Eu nu-mi critic părinții. Tata, din păcate, acum nu mai este. Pe mama am dus-o acum 20 de ani la un spital și i-au făcut o injecție. De atunci nu mai bea. Au muncit, mama muncește și acum, dar copilăria m-a marcat. „, a răspuns Nanu.
Ștefan Nanu povestește că lucra cot la cot cu părinții lui atunci când nu consumau alcool. Era mult de muncă, având și animale.
„Am zis că niciodată nu o să fac ce au făcut părinții mei. De mic mi-a plăcut fotbalul, dar să știi că tot de mic dădeam cu sapa. Când erau treji, săpam cot la cot vița de vie, scoteam rândurile de porumb până la capăt. Aveam capre, aveam oi. Mă trezeam dimineața la cinci și mă duceam cu ele. Îmi cădea capul de somn peste ele”, a mărturisit fostul internațional român.
Drumul spre fotbal
La finalul clasei a opta, Ștefan Nanu a fost remarcat de un profesor de sport de la Filiași. Acesta susține că inclusiv în momentul în care a dat examenul, părinții săi erau beți. A luat examenul cu bine și a intrat la liceu. Drumul de cinci kilometri dintre satul său, Bâlta, și oraș a fost făcut în fiecare zi în alergare.
“Dimineața, la șase, plecam cu părinții mei la Filiași. Ei mergeau cu bicicleta la serviciu, la fabrica de transformatoare, eu îmi puneam geanta pe portbagajul lor și alergam cinci kilometri până la Filiași. Terminam școala și mă întorceam acasă în fugă. După amiază, la 4, aveam antrenament cu juniorii. Alergam cinci kilometri, făceam o oră și jumătate antrenament, și mă întorceam alergând până la Bâlta. Făceam în jur de 25-30 de kilometri în fiecare zi. De asta am și avut capacitatea asta de efort. Alergam până în minutul 90 meci de meci”, a povestit fotbalistul.
În clasa a noua, antrenorul echipei de la liceul Filiași i-a propus să joace pentru ei. Acesta a dat o probă desculț, pe bitum și a fost plăcut de echipă. După un an în echipa Trafo Filiași, Nanu a ajuns la CSȘ Craiova. Întrebat dacă părinții l-au sfătuit în luarea deciziilor, acesta a susținut că a discutat cu ei însă decizia a luat-o singur.
„Nu îmi spuneau absolut nimic. Luam singur deciziile importante legate de viața mea. Când erau treji, se ocupau cu munca la țară.
Nu îmi spuneau absolut nimic. Luam singur deciziile importante legate de viața mea. Când erau treji, se ocupau cu munca la țară”, a adăugat Nanu.
Deși a ajuns să joace alături de Hagi, drumul nu i-a fost ușor.
“Din clasa a zecea, părinții mei nu au mai venit o dată după mine să vadă ce fac, cum sunt la școală. Am terminat clasa a zecea, am dat la școala profesională. Am lucrat două luni prelucrător prin așchiere, pe o freză, la fabrica de tractoare. Lucram în ture și mergeam și la antrenamente.
Sâmbăta, după meciuri, veneam acasă de la Craiova. Îi găseam beți, rupți, și mă întorceam plângând cu oalele în mână. Stăteam la cămin. Când mă întorceam, mâncam o varză. Mâncam o varză cu sare într-un weekend. Asta până luni, când mâncam masa de la cămin”, a mărturisit acesta.
Nanu a continuat să facă naveta, deși îi era foarte greu. Mergea de la Filiași la Craiova cu un tren personal, dis de dimineață, apoi dormea în vestiar.
„Când eram în Liga 1, la Electroputere, făceam naveta de la Filiași la Craiova cu personalul. Aveam tren la 6 și 10, ajungeam la Craiova la 7 și 20. Aveam cheia de la vestiar, dormeam pe masa de masaj până la 10 când veneau jucătorii în vestiar pentru antrenament. Într-o dimineață, am adormit în tren și m-am trezit la Caracal. L-am întrebat pe naș dacă mai e până la Craiova și mi-a zis că am trecut. L-am sunat pe Marian Bondrea și i-am explicat ce am pățit. A început să râdă.
Pe 16 martie 1987, a venit Aron Huzu la mine acasă să mă convingă să mă transfer la Inter Sibiu, Bondrea mă voia acolo. Când a văzut unde stau, s-a șocat. Nu aveam nici geamuri la casă, ai mei se băteau, le spărgeau. Ca să ajungă la mine, a trecut Jiul pe o punte. Nu era alt drum”, își amintește Nanu.
Internaționalul nu își judecă părinții
Deși a jucat peste 200 de meciuri, chiar și alături de Hagi și Popescu, Nanu susține că părinții săi nu au fost niciodată prezenți la meciurile lui.
„Nu au fost niciodată la niciun joc de-al meu. Am vrut să-l aduc o dată pe tata, dar a zis că nu-i place fotbalul și nu-l interesează. Nu au fost niciodată pe stadion. Dar se bucurau mult la televizor”, a mărturisit fotbalistul.
Nanu susține că niciodată nu își va judeca părinții și nici nu îi va urâ pentru copilăria pe care i-au oferit-o.
“Niciodată nu o să-mi critic părinții pentru că așa erau timpurile. Nu am avut resentimente. Poate Dumnezeu m-a ajutat și mi-a dat această cale să nu fac ce au făcut ei. Să stau în beție și să nu pot să mă trezesc două săptămâni”, a încheiat Ștefan Nanu.