Creștinii din întreaga lume sărbătoresc Nașterea Domnului, eveniment care are loc anual pe 25 decembrie. Această sărbătoare este un amalgam de tradiții religioase, obiceiuri populare și superstiții, celebrând nașterea lui Iisus Hristos, care este și primul praznic împărătesc cu dată fixă din calendarul creștin. Potrivit evangheliștilor Matei și Luca, Hristos s-a născut în Betleem și a crescut în Nazaret, în perioada sărbătorită fiind relatate și povești precum cea a Fecioarei Maria și a lui Iosif căutând adăpost pentru nașterea pruncului.
Biserica Nașterii Domnului din Betleem, un loc de mare importanță pentru creștini, a fost construită în secolul al IV-lea de împărăteasa Elena și reconstruită ulterior de împăratul Justinian cel Mare. Aceasta se află la opt kilometri de Ierusalim și este una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe din Țara Sfântă, având și contribuții notabile din partea domnitorilor români de-a lungul timpului.
Crăciunul, celebrat la 25 decembrie, a fost instituit ca sărbătoare separată de Bobotează începând cu secolul al IV-lea, marcând totodată o trecere de la serbările păgâne ale solstițiului la comemorarea religioasă. În tradiția creștină, Magii de la Răsărit au adus pruncului daruri simbolice – aur, tămâie și smirnă – iar colindele rămân o parte esențială a acestui timp festiv, reprezentând o formă de vestire a nașterii Mântuitorului.
În România, Crăciunul este sărbătorit cu colinde precum „Steaua sus răsare” și „Bună dimineața la Moș Ajun!”, copiii colindători fiind răsplătiți cu fructe, dulciuri și bani. De asemenea, obiceiul Viclieimul sau Irozii, care înfățișează nașterea lui Iisus și evenimentele legate de regele Irod, sunt unul dintre numeroasele tradiții care continuă să fie păstrate cu sfințenie.
Datini precum Capra, Turca sau Brezaia sunt practicate în România până în a doua zi de Crăciun, uneori prelungindu-se până pe Sfântul Vasile. De asemenea, colindătorii din Ardeal, numiți pițerei, sunt considerați aducători de noroc.
Tradițiile de Crăciun includ și aspecte legate de gospodărie și superstiții, precum punerea banilor de argint în apa de spălat pentru prosperitate sau ungerile cu usturoi pentru alungarea spiritelor rele. Obiceiurile alimentare de Crăciun încep după postul de 40 de zile care precede sărbătoarea, masa fiind bogată în preparate tradiționale precum cârnații, caltaboșul și sarmalele, simbolizând belșugul și fericirea.