În anul 2017, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat în unanimitate sancțiuni dure împotriva Coreei de Nord, ca răspuns la testele balistice intercontinentale și termonucleare efectuate de regimul lui Kim Jong-un. Acest demers, inițiat de Statele Unite și susținut de China și Rusia, avea potențialul de a afecta economia nord-coreeană.
Președintele american de la acea vreme, Donald Trump, a fost extrem de vocal, discutând public despre un posibil atac preventiv și promițând un răspuns sever împotriva Coreei de Nord. În contextul escaladării tensiunilor internaționale, coaliția formată din principalele puteri mondiale părea să exercite o presiune semnificativă asupra Phenianului.
În prezent, dinamica geopolitică s-a schimbat considerabil. China, în urma intensificării rivalității cu Statele Unite, a reînceput să susțină regimul lui Kim Jong-un pentru a menține stabilitatea regională. Rusia, afectată de conflictul declanșat în Ucraina, se bazează tot mai mult pe sprijinul militar al Coreei de Nord, inclusiv pe livrările de muniție.
Odată cu posibilitatea revenirii lui Donald Trump la conducerea Statelor Unite, Kim Jong-un ar putea continuă eforturile de a-și consolida poziția internațională. În timpul primului său mandat, președintele american ales manifestase o retorică mai conciliatoare față de liderul nord-coreean, sugerând o posibilitate de dialog.
Deși Coreea de Nord a efectuat recent un test balistic care vizează teritoriul continentului american, Consiliul de Securitate al ONU nu a repetat sancțiunile din 2017. Tensiunile ruso-chineze cu Statele Unite par să ofere lui Kim Jong-un o fereastră de oportunitate, consolidându-i stabilitatea economică și scăzând presiunea internațională asupra regimului său.
Astfel, într-un context geopolitic în continuă schimbare, Coreea de Nord poate continua să-și dezvolte programele nucleare și de rachete mult mai agresiv, fără teamă de represalii imediate, profitând de nevoia altor națiuni de stabilitate strategică în regiune.