Dronele subacvatice au început să domine atenția companiilor de apărare și marinele militare, având scopul de a transforma războiul submarin. Vehicule precum Ghost Shark, Herne și Manta Ray pot opera la adâncimi de mii de metri, funcționând autonom pentru perioade extinse, ceea ce le recomandă pentru colectarea de informații, protejarea infrastructurii subacvatice și gestionarea amenințărilor din regiuni strategice precum Pacificul.
Cynthia Cook, un expert de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, afirmă că „este un moment oportun pentru aceste vehicule”, subliniind avantajele în cost comparativ cu submarinele tradiționale. Deși sunt promițătoare, perfecționarea acestor tehnologii întâmpină provocări, mai ales în asigurarea comunicațiilor eficiente sub apă.
Deși dronele subacvatice nu sunt o noutate, fiind utilizate de decenii de către cercetători și companiile energetice, noile generații de vehicule sunt mai mari, mai autonome și capabile de misiuni extinse. Boeing, de exemplu, urmează să livreze Marinei americane vehicule de tip Orca, capabile să parcurgă până la 12.000 de kilometri cu intervenții umane minime.
Mai mult, amiralul Lisa Franchetti evidențiază importanța acestor sisteme autonome în contextul escaladării tensiunilor dintre SUA și China, subliniind potențialul lor uriaș de a amplifica forța de luptă a Marinei SUA. În același timp, Australia colaborează cu startup-ul Anduril pentru dezvoltarea dronei Ghost Shark, proiect parte a unei investiții masive în tehnologia maritimă autonomă.
Eforturi similare se derulează și în Europa, unde BAE Systems testează dronele Herne în Marea Britanie, iar Northrop Grumman lucrează la Manta Ray. Franța, Coreea de Sud și Germania sunt implicate în dezvoltarea de vehicule similare, în timp ce Ucraina investighează utilizarea dronei subacvatice de atac Maricika.
Progrese tehnologice importante stau la baza acestor dezvoltări, mai precis în domeniul bateriilor și senzorilor care contribuie la o mai mare autonomie și precizie. Cu toate acestea, îngrijorările etice și logistice persistă, mai ales în ceea ce privește utilizarea forței letale de către vehicule autonome, fiind nevoie mereu de o comandă umană în astfel de situații.
Deși mai ieftine decât submarinele clasice, care pot ajunge la costuri de miliarde, dronele subacvatice avansate sunt la rândul lor complexe și costisitoare. Costurile și întârzierile în dezvoltare rămân un obstacol important, cum a fost cazul proiectului Orca al Marinei SUA, al cărui cost a depășit 620 de milioane de dolari.
„Oceanul este un mediu teribil de dur”, explică Duane Fotheringham, subliniind rezistența și fiabilitatea necesare pentru a trimite astfel de echipamente în adâncimile mării. Comparabilă cu explorarea spațiului, navigația autonomană subacvatică reprezintă una dintre marile provocări ale ingineriei moderne.