Sake, băutura emblematică a Japoniei, a fost inclusă alături de shochu în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității de către UNESCO. Acest fapt subliniază importanța acestor băuturi în tradițiile și cultura japoneză, fiind parte integrantă a evenimentelor sociale și religioase de mii de ani.
Fabricarea sake-ului, o băutură obținută din orez fermentat, și a shochu-ului, realizat din diverse ingrediente precum cartofi dulci, orz sau orez, a primit recunoaștere internațională după anunțul făcut în cadrul unei întâlniri a UNESCO la Luque. ‘Sake-ul este considerat un dar divin și este esențial pentru evenimentele sociale și culturale din Japonia’, a declarat Takehiro Kano, ambasadorul Japoniei la UNESCO.
Istoricii atestă că japonezii consumă sake de peste două milenii, iar documente chineze din secolul al III-lea menționează aceste practici. În timpul epocii Heian, chiar și palatul imperial avea o secțiune dedicată fabricării și folosirii sake-ului în ritualuri, tehnica de fermentare folosită având puține modificări de-a lungul timpului.
Astăzi, Japonia are aproximativ 1.400 de fabrici active de sake, însă această băutură a început să fie produsă și în țări precum Franța, Statele Unite și Noua Zeelandă. Chiar dacă popularitatea băuturii a scăzut în Japonia, datorită alternativele precum berea sau vinul, exporturile au crescut semnificativ, Statele Unite și China devenind piețe importante pentru sake.
În contextul religiei șintoiste, sake-ul este o ofrandă esențială, fiind prezent în multe ritualuri, de la nunți la sărbători anuale, iar consumul său este o marcă a tradiției japoneze. Cu toate acestea, există o confuzie legată de denumire, deoarece ‘sake’ înseamnă, de fapt, orice băutură alcoolică în Japonia. Pentru a comanda această băutură specifică din orez, termenul corect este ‘nihonshu’.
Deși consumul intern scade, rolul cultural și exporturile tot mai mari demonstrează că situează sake-ul într-o poziție deosebită, ce merită recunoașterea primită de la UNESCO.