Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru premierul israelian Benjamin Netanyahu și fostul ministru al apărării Yoav Gallant, acuzați de presupuse crime de război în Gaza. Anunțul a fost întâmpinat cu diferite reacții în Europa, reflectând opinii și abordări divergente față de cum ar trebui aplicată această decizie.
Premierul Ungariei, Viktor Orban, a invitat deja pe Netanyahu la Budapesta, garantând că nu va fi arestat, susținând că hotărârea instanței este „greșită în sine”. În schimb, alte țări europene și-au exprimat sprijinul pentru decizia CPI. Irlanda, prin premierul Simon Harris, a declarat că îl va aresta pe Netanyahu dacă va intra în țară, menționând că susțin pronunțările instanțelor internaționale. Ministrul olandez de Externe, Caspar Veldkamp, a adoptat o poziție similară, afirmând că Olanda se va conforma pe deplin Statutului de la Roma și va efectua arestarea.
În Marea Britanie, reacțiile sunt neclare. În timp ce un purtător de cuvânt al premierului a afirmat că Marea Britanie își va respecta obligațiile legale, Emily Thornberry, președintele laburist al Comisiei pentru afaceri externe, a fost mai fermă, afirmând că Regatul Unit este obligat să efectueze arestarea, fiind parte a CPI.
Franța a subliniat că decizia CPI reprezintă formalizarea unei acuzații și își reafirmă sprijinul față de activitatea independentă a Curții. Germania, prin ministrul de externe Annalena Baerbock, a declarat că examinează ce înseamnă acest mandat pentru posibilele arestări pe teritoriul său, dar a subliniat că este greu de imaginat că ar putea avea loc astfel de acțiuni doar pe baza acestui mandat.
În Belgia, Ministerul de Externe a declarat că lupta împotriva impunității este o prioritate și a subliniat că cei responsabili pentru crime trebuie să fie trași la răspundere, indiferent de circumstanțe. Italia, deși susține CPI, prin ministrul italian de externe Antonio Tajani, a subliniat că instanța ar trebui să joace un rol juridic și nu politic.
Decizia CPI a provocat dezbateri aprinse în întreaga Europă, fiecare stat membru al Curții interpretând și abordând diferit mandatul de arestare. Divergențele arată un continent divizat pe această problemă complexă, iar implementarea efectivă a acestui mandat rămâne sub semnul întrebării în anumite cazuri.