Biserica Catolică din Belgia a separat în anii ’50 mii de nou-născuți de mamele lor necăsătorite, dându-i spre adopție fără acordul acestora. Recent, Papa Francisc a cerut iertare pentru aceste adopții forțate. Însă, problema a fost mai largă. Între 1950 și 1970, Vaticanul a trimis 3.500 de copii italieni în Statele Unite printr-un program numit „viză de orfan”. Deși majoritatea nu erau orfani, aceștia erau copii ai unor femei necăsătorite.
John Campitelli, un american al cărui nume inițial era Piero Davi, a descoperit că a fost victima acestui program. Mama sa, Francesca, a fost forțată să-l lase sub îngrijirea unei instituții catolice. Numele ei a fost eliminat din actul de naștere, iar copilul a fost declarat orfan. „Aceasta este o minciună”, spune Campitelli, care a aflat ulterior că mama sa și-a dorit să îl recupereze.
Scriitoarea Maria Laurino a documentat aceste cazuri în cartea sa „Prețul copiilor”, dezvăluind că mulți copii au ajuns în America pe baza unor formulare de consimțământ semnate fără știrea mamelor. „Unele femei au fost păcălite să creadă că bebelușii lor au murit”, afirmă Laurino.
Printre cei afectați, Mary Relotto călătorește des în Italia pentru a-și vedea familia biologică și afirmă că durerea abandonului a rămas prezentă. Anna Maria, mama sa, susține că Biserica i-a spus că fiul său, Christian, a murit. Însă, Christian a descoperit după patruzeci de ani că este în viață.
Vaticanul a pus capăt programului în 1970, dar traumele produse continuă să fie resimțite. Maria Laurino susține că Biserica vedea în acest program o șansă la o viață mai bună pentru copii. Cu toate acestea, pentru mulți precum John Campitelli și Mary Relotto, rămâne o experiență amară, descrisă de cei afectați drept un „pachet” al unei organizații care ar fi trebuit să fie cumva ocrotitoare.