Experții avertizează că noile tehnologii de cartografiere 3D permit națiunilor din întreaga lume să revendice părți ale fundului oceanelor, dând naștere unei competiții intense și aducând în discuție posibile implicații geopolitice. Profesorul Klaus Dodds de la Universitatea din Londra confirmă această tendință, menționând că noile hărți ale oceanului încurajează statele să extindă ceea ce ar putea fi perceput drept suveranitatea lor maritimă, denumind zone subacvatice până acum neexplorate.
Aceste formațiuni subacvatice, denumite „bationime”, sunt nou-descoperite datorită tehnologiei avansate de reprezentare tridimensională și au devenit obiectul dorinței de control și extragere de resurse. Dodds explică faptul că permisiunile legale actuale sunt de partea acestor națiuni, facilitându-le revendicările.
În ultimii ani, propunerile pentru denumirea acestor forme au crescut semnificativ. De la doar 17 denumiri în secolul XX, ajungându-se la un ritm de 95 pe an din 2000, iar din 2016 au fost propuse peste 1.000 de noi nume. Japonia conduce cu 615 denumiri propuse, urmată de SUA și Franța.
Revendicarea acestor teritorii nu este doar simbolică, ci susține pretențiile asupra resurselor naturale pe care le-ar putea ascunde. Pentru națiuni precum Indonezia, Chile și Bulgaria, acordarea de nume distincte, cum ar fi Recifurile Alamang sau vulcanii subacvatici O’Higgins, constituie o strategie de consolidare a acestor revendicări.
Profesorul Dodds subliniază că acest sistem legal internațional favorizează explorarea și revendicarea pe criterii strategice și economice. „Ceea ce vedem este o continuare a interesului mondial pentru minerit și exploatarea oceanelor”, explică Dodds.
Îngrijorările nu lipsesc, iar cercetătorul Basik atrage atenția asupra riscurilor de mediu și a implicațiilor pe termen lung ale acestei exploatări oceanice. Basik subliniază că, dincolo de discuțiile despre conflicte geopolitice, viitoare dezvoltări alarmante pentru mediu ar putea să urmeze.