Noile imagini realizate de telescopul spațial Hubble asupra Marii Pete Roșii a lui Jupiter arată că această furtună enormă, veche de 190 de ani, manifestă comportamente neașteptate, a spus CNN. Observațiile efectuate de Hubble timp de mai multe zile, din decembrie până în martie, sugerează că stabilitatea aparentă a furtunii este înșelătoare, conform cercetătorilor.
Marea Pată Roșie, un anticiclon vast, se dezvoltă printr-o circulație de vânt în atmosfera lui Jupiter, rotindu-se în jurul unei zone de înaltă presiune. Este atât de mare încât ar putea cuprinde Terra. Deși majoritatea furtunilor sunt inconstante, aceasta a rezistat timp de două secole, iar modificările recente sunt legate de mișcarea și dimensiunea sa.
Imaginile ilustrează cum vortexul său se extinde și se contractă similar cu o gelatină. Autorii cercetării, publicate în The Planetary Science Journal și prezentate la o conferință a Societății Americane de Astronomie, sunt surprinși de faptul că dimensiunea oscilează. Amy Simon de la NASA a declarat: „Cu rezoluția înaltă a lui Hubble, putem spune că Marea Pată Roșie se strânge și mărește simultan, în timp ce se mișcă mai rapid și mai lent. Este foarte neașteptat.”
În paralel, o echipă de astronomi a folosit telescopul spațial James Webb pentru a explora interiorul furtunii în lumina infraroșie, în timp ce Hubble a capturat date în lumină vizibilă și ultravioletă. Un studiu din Journal of Geophysical Research: Planets indică că Marea Pată Roșie are un centru rece, care condensează amoniacul și apa, formând nori groși. Echipa a descoperit și prezența fosfinei gazoase, care poate influența culorile distincte ale furtunii.
Programul Outer Planet Atmospheres Legacy (OPAL), condus de Simon, utilizează Hubble pentru a monitoriza comportamentul atmosferei planetelor exterioare din sistemul nostru solar anual. Însă observațiile recente ale Marii Pete Roșii au fost realizate printr-un program distinct, care a urmărit schimbările furtunii în câteva luni.
Mike Wong de la Universitatea din California a menționat: „Pe măsură ce accelerează și decelerează, GRS-ul împinge curenții cu jet de vânt la nord și la sud de el.” Adăugând că aceste modificări arată o variabilitate incredibilă a furtunii. Amy Simon a spus că furtuna umple excesiv banda de latitudine comparativ cu câmpul de vânt. Astronomii au observat cum Marea Pată Roșie se micșorează, iar Fletcher a punctat: „Urmând GRS timp de câteva luni, Hubble a arătat că anticiclonul însuși își schimbă forma odată cu această oscilație.”