La 2 octombrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Ciprian, alături de Mucenița Iustina. Această sărbătoare are o mare însemnătate pentru credincioși, fiind așezată în calendarul bisericesc ca o sărbătoare cu cruce neagră, la o zi după Acoperământul Maicii Domnului.
În București, Biserica Sfântul Ciprian-Zlătari, situată pe Calea Victoriei, este un punct de atracție spirituală. Aici, mulți credincioși vin să se roage, căutând protecția Sfântului Ciprian împotriva farmecelor, blestemelor și a bolilor grave. Conform tradiției populare, Sfântul Ciprian este considerat un protector puternic.
Originar din Antiohia, Sfântul Ciprian a trăit în perioada domniei lui Deciu, între anii 249-251. Provenea dintr-o familie necredincioasă și a fost încredințat încă din copilărie, începând cu vârsta de 7 ani, vrăjitorilor pentru a studia magia și înțelepciunea păgână. La 10 ani, a fost trimis în Muntele Olimpului pentru a aduce jertfe zeilor păgâni.
Povestea convertirii sale este impresionantă. „Din relatarea vieții sale, se transmite că un tânăr păgân, Aglaid, s-a îndrăgostit de Iustina și, dorind să o ia de soție, cere ajutorul vrăjitorului Ciprian pentru că a fost respins de fecioară. Ciprian a trimis succesiv la Iustina diavoli care să aprindă în ea poftă trupească pentru Aglaid. Dar vrăjile lui Ciprian au rămas fără efect, căci ea le alungă cu rugăciune, post și semnul sfintei cruci.” După aceste încercări zadarnice, Ciprian a decis să se boteze, devenind mai întâi preot, apoi episcop.
Pe 2 octombrie 304, Ciprian și Iustina și-au dat viața pentru credința creștină, fiind cinstiți ca martiri de către Biserica Ortodoxă din secolul al IV-lea.
La Biserica Sfântul Ciprian-Zlătari din Capitală, vizitatorii pot vedea și mâna dreaptă a Sfântului Ciprian, păstrată cu grijă într-o casetă în stânga altarului. Aceasta este o relicvă la care mulți credincioși vin să se închine, căutând ajutor și binecuvântare.