Ion Iliescu a clarificat relația sa cu fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în cadrul unui podcast realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. În contextul multor speculații, fostul președinte al României a subliniat că nu a avut o prietenie strânsă și veche cu Gorbaciov, ci mai degrabă o apropiere în perioada de după primirea Premiului Nobel pentru Pace de către liderul rus.
Iliescu a explicat că, deși amândoi au studiat în Rusia, drumurile lor nu s-au intersectat datorită distanței dintre instituțiile de învățământ pe care le frecventau. „Pentru cine nu știe, Rusia e suficient de mare cât să nu te întâlnești cu cineva”, a declarat Iliescu, afirmând că el a fost la Institutul Energetic din Moscova, iar Gorbaciov la Universitatea Lomonosov.
De asemenea, Iliescu a menționat diferențele notabile dintre cei doi, inclusiv faptul că „ne despart un an și o zi, și un Premiu Nobel”. În anii ’80, întâlnirile între ei au fost puține, iar când Gorbaciov a vizitat România, Nicolae Ceaușescu a făcut în așa fel încât să îl îndepărteze pe Iliescu din grupul de protocol de întâlnire.
Relațiile dintre cei doi lideri s-au dezvoltat mai mult după Revoluția din 1989. Iliescu și Gorbaciov s-au întâlnit la diverse reuniuni internaționale, inclusiv cele organizate de Fundația Gorbaciov și Clubul de la Madrid. Iliescu a amintit de o întâlnire importantă la reuniunea Consiliului Politic al Tratatului de la Varșovia, unde s-a decis încetarea activității tratatului. Deși Gorbaciov nu era prezent, semnarea documentului de dizolvare a avut loc în 1991 la Praga.
Ion Iliescu și-a exprimat respectul pentru Gorbaciov, subliniind importanța sa în modernizarea politică globală și eforturile sale de a îmbunătăți relațiile între Est și Vest, în ciuda aprecierilor mixte pe care le-a primit pe plan intern și în plan extern. „Ceea ce a făcut Gorbaciov este o operă de curaj și de autonomie”, a declarat Iliescu.
Fostul președinte român a reafirmat că nu au existat întâlniri semnificative între ei înainte de 1989 și a subliniat importanța strategică a limbii ruse în discuțiile lor post-Revoluție. Ion Iliescu a concluzionat subtil că, deși diferențe culturale și contextuale i-au ținut adesea la distanță, au recunoscut unul în celălalt angajamentul față de schimbări democratice și pace mondială.