Agricultura românească se confruntă cu o criză de lichiditate ce ar putea destabiliza întregul ecosistem agricol. Deși seceta actuală adaugă presiune asupra fermierilor, adevărata provocare o constituie lipsa resurselor financiare, adâncită de volatilitatea prețurilor și problemele lanțurilor de aprovizionare care au afectat sectorul în ultimii trei ani.
Specialiștii subliniază că intervențiile punctuale, cum ar fi ajutoarele pentru secetă sau suspendarea plăților datoriilor, nu sunt soluții sustenabile pe termen lung. „Fermierii nu dispun de mecanisme de protecție și hedging specifice altor industrii“, declară un reprezentant din domeniu. Agricultura necesită un ciclu financiar complet pentru a funcționa eficient, iar aceste măsuri ar putea cauza blocaje semnificative în 2025, când datoriile cumulate vor apăsa greu asupra agricultorilor.
Expunerea totală în agricultură este de aproximativ 54 miliarde de lei, cu 58% din datorii bancare, ceea ce complică și mai mult situația fermierilor. O altă măsură propusă implică crearea unui fond de risc național care să asigure sectorul împotriva efectelor secetei. Însă, fără finanțare adecvată și reguli clare, efectele acestei măsuri ar rămâne limitate.
Este propusă implementarea unui instrument clasic de scontare a facturilor, ce ar implica băncile. Acestea ar putea achiziționa facturile furnizorilor de inputuri agricole cu un discount de 50%, oferind astfel lichiditățile necesare. Fermierii ar urma să plătească doar jumătate din datorii, eșalonate pe cinci ani, cu o dobândă rezonabilă. Acest mecanism ar ajuta și furnizorii să-și continue activitatea și să pregătească un nou ciclu de producție.
Problema nu poate fi rezolvată izolat, iar o colaborare eficientă între toți jucătorii: fermieri, furnizori, bănci și autorități, este esențială. Obiectivul comun trebuie să fie deblocarea resurselor și asigurarea sustenabilității pe termen lung a agriculturii românești, care rămâne un motor esențial al economiei și siguranței alimentare.