Oficialii ruși continuă să amenințe Occidentul cu utilizarea armelor nucleare, dar recent retorica acestora s-a deplasat de la avertismentele privind o lovitură directă către sugestii privind reluarea testelor nucleare în interiorul granițelor Rusiei, conform unui comentariu al Institutului Robert Lansing.
Andrey Kolesnik, parlamentar din partidul de guvernământ, a propus recent efectuarea unui test nuclear public în Rusia. El a indicat că o astfel de demonstrație ar putea deveni necesară, speculând despre o posibilă „bombă murdară” pe care Ucraina ar putea să o dețină, o afirmație falsă folosită anterior pentru a justifica începerea conflictului cu Ucraina.
Institutul Robert Lansing remarcă: „Amenințările nucleare ale Rusiei au întotdeauna un context politic intern… în cazul Kolesnik, discursul său privind reluarea testelor nucleare reflectă o tendință mai largă în politica rusă contemporană.” O astfel de poziție radicală este adesea catalogată ca patriotism în rândurile politicienilor ruși, această direcție fiind influențată de teoriile conspirației care atribuie Occidentului responsabilitatea pentru războiul din Ucraina.
Propaganda de stat rusă folosește frecvent amenințările nucleare ca tactică pentru a contesta puterea și influența occidentală, arătând astfel disponibilitatea de a sacrifica progresul tehnologic al Rusiei pentru a submina avantajele Occidentului. În contextul tensionat global, reducerea sprijinului internațional pentru Ucraina a devenit o prioritate pentru Kremlin.
Începând cu 2023, rapoarte din Consiliul de Securitate al Rusiei au indicat că o mică parte din arsenalul nuclear era complet operațional, ulterior raportul fiind revizuit în scădere. Această incertitudine ar putea motiva Rusia să reia testele nucleare pentru a verifica funcționalitatea armelor și a-și arăta capacitățile militare în fața puterilor occidentale.
Reluarea testelor nucleare ar putea avea scopul de a risipi îndoielile legate de capacitatea operațională și de a demonstra forța Rusiei pe scena mondială. Aceste inițiative sunt menționate ca posibilități în situația actuală, dar amenințările rămân un instrument constant în retorica internațională.