Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus:
Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor. Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.
Apoi a vorbit cea de a doua: –Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard.
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins. –Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse.. Cea de a patra lumanare i-a soptit usor: -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.
Aceasta poveste, în ciuda simplității sale, transmite un mesaj puternic despre importanta sentimentelor precum linistea, credinta, iubirea si speranta in viata noastra. Chiar daca unii oameni par sa le neglijeze, ele sunt esentiale pentru trairile noastre de zi cu zi. Este important sa ne amintim sa pastram aceste flacari aprinse in sufletele noastre, pentru a ne ghida pe drumul vietii.