Vara anului 1911 a adus unul dintre cele mai mortale valuri de căldură din Europa, care a lovit Franța și a provocat moartea a peste 40.000 de persoane, majoritatea copii nou-născuți. Acest val de căldură intens a durat aproape două luni și jumătate, de la începutul lunii iulie până la jumătatea lunii septembrie.
În contextul caniculei, presă franceză a reflectat gravitatea situației cu titluri alarmante. Pe 30 iulie, Le Petit Parisien titra: ‘La Paris se moare de căldură, este un adevărat flagel’. Cotidianul Excelsior din 5 iulie 1911 menționa că temperaturile ridicate au provocat numeroase victime în Statele Unite înainte de a se răspândi în Franța și Europa.
Potrivit cotidianului La Gazette de France, în august 1911 temperaturile se apropiau de 38°C la Paris. Cele mai ridicate valori au fost înregistrate pe 10 august la observatorul Montsouris și au stabilit un record de căldură pentru ultimii 154 de ani. La acea vreme, temperatura la Paris era de 34°C, iar fizicianul Joseph Jaubert, director al Observatorului Tour Saint-Jacques, raporta că arșița varia între 33 și 35°C de-a lungul zilei. În diferite orașe din Franța, temperaturile au atins valori record: 37°C în Le Mans și Nancy, 36°C în Toulouse și Limoges, 35°C în Clermont-Ferrand, 38°C în Lyon.
Deși conștientizarea încălzirii globale nu era prezentă la acea vreme, această caniculă a fost intens dezbătută în presă. Cotidienele au reflectat reacțiile oamenilor de știință precum Alfred Angot, directorul Biroului Central de Meteorologie, care afirma: ‘Stați liniștiți și nu vă speriați de căldura care vă copleșește în acest moment, nici de căldura de care americanii suferă atât de mult.’
Seceta extremă a provocat numeroase incendii de pădure, inclusiv în Île-de-France. Într-un studiu detaliat, istoricul Catherine Rollet estimează că peste 40.000 de persoane au murit în urma acestei secete prelungite și canicule. Spre deosebire de 2003, majoritatea victimelor din 1911 au fost copii mici sub doi ani. Numărul deceselor de sugari a crescut de la peste 10.000 în iulie la peste 20.000 în august și septembrie. Catherine Rollet notează că infecțiile diareice au fost principala cauză de mortalitate infantilă.
Numeroși medici au îndemnat părinții să acorde atenție sporită igienei alimentare a sugarilor. Căldura alterează alimentele și favorizează proliferarea microbilor infecțioși. Doctorul Jacques Bertillon, șeful statisticii municipale din Paris, a declarat: ‘Mortalitatea infantilă s-a triplat la Paris de la începutul verii din cauza creșterii temperaturii.’
În ciuda încercărilor de a combate efectele caniculei prin măsuri igienice și apeluri la medicii de familie, problema alimentației și a condițiilor de mediu rămânea severă. La 21 august, La Dépêche de Toulouse relata că ‘mulți copii foarte mici mor, că diareea îi ucide fără milă.’
Valul de căldură din 1911 a lăsat o amprentă dureroasă în istoria Franței, cu un impact deosebit asupra celor mai vulnerabile categorii ale populației, între care sugarii. Deși la acea vreme climatologia modernă abia începea să se dezvolte, acest episod trist subliniază importanța înțelegerii și gestionării efectelor schimbărilor climatice.