Un nou studiu arată că unele furnici realizează amputații ale membrelor camarazilor lor răniți pentru a le îmbunătăți șansele de supraviețuire. Comportamentul a fost documentat la furnicile-tâmplar din Florida, o specie brun-roșcată cu o lungime de peste 1,5 cm care trăiește în sud-estul Statelor Unite.
Furnicile au fost observate îngrijind membrele rănite ale colegilor lor de mușuroi fie prin curățarea rănii, fie prin amputare prin mușcarea membrului rănit. Alegerea intervenției depinde de localizarea rănii. Când rana era mai sus pe picior, furnicile-tâmplar amputau membrul; când rana era mai jos, nu amputau niciodată.
„În acest studiu, descriem pentru prima dată felul în care animale non-umane practică amputații asupra altor indivizi pentru a le salva viața,” a declarat Erik Frank, entomolog la Universitatea Wurzburg din Germania, autorul principal al studiului publicat în revista Current Biology.
Conform cercetătorilor, furnicile decid între amputare și îngrijirea extensivă a rănii, în funcție de fluxul de hemolimfă, echivalentul sângelui la majoritatea nevertebratelor. „Leziunile mai jos pe picior au un flux hemolimfatic crescut, ceea ce înseamnă că agenții patogeni pătrund rapid în organism, făcând amputațiile inutile. Leziunile mai sus pe picior au un flux hemolimfatic mai lent, permițând amputații rapide și eficiente,” a explicat Erik Frank.
Studiul a arătat că, atunci când se efectuează amputația după o leziune la partea superioară a piciorului, rata de supraviețuire este de aproximativ 90-95%, comparativ cu 40% pentru leziunile neîngrijite. Pentru leziunile la partea inferioară a piciorului, unde s-a aplicat doar curățarea, rata de supraviețuire a fost de aproximativ 75%, față de 15% pentru leziunile neîngrijite.
Îngrijirea rănilor a fost documentată și la alte specii de furnici, dar furnicile-tâmplar din Florida nu dispun de o glandă care secretă substanțe antibiotice. Totuși, furnicile femele sunt funcționale și după pierderea unui membru.
„Toate furnicile lucrătoare sunt femele. Masculii joacă un rol minor în colonii – se împerechează o dată cu regina și apoi mor,” a spus Erik Frank.
Erik Frank a subliniat că există un motiv evolutiv simplu pentru îngrijirea răniților: economie de resurse. „Dacă pot reabilita o lucrătoare cu un efort relativ mic, care va deveni din nou un membru activ și productiv al coloniei, acest efort are o valoare mare. În același timp, dacă un individ este prea grav rănit, furnicile nu îl vor îngriji, ci îl vor lăsa să moară,” a adăugat entomologul.