O cercetare realizată de organizaţia Justice and Care Romania, împreună cu echipa de cercetare de la University of Greenwich, arată că aproape în fiecare zi, conform statisticilor din ultimii cinci ani, un copil român devine victimă a traficului de persoane. Studiul, desfășurat între decembrie 2023 și iunie 2024, scoate în evidență că victimele sunt, în general, adolescente de 14-15 ani, provenind din mediul rural.
”Copilul victimă este fată, cu vârsta medie cuprinsă între 14-15 ani, şi provine din mediul rural. Face parte dintr-o familie mono sau biparentală, cu un nivel de trai scăzut, dar nu neapărat de tip sărăcie extremă. Se distinge prin hipersexualizare comportamentală şi vestimentară, pe care părinţii, de regulă, o acceptă şi o confundă cu maturizarea. Utilizează tehnologia digitală (de regulă smartphone) şi reţelele de socializare. Din punct de vedere psiho-emoţional, adolescenta poate distinge între bine şi rău, dar nu are suficientă autonomie pentru a se opune riscurilor şi comportamentelor autovătămătoare, ceea ce îi generează incapacitatea de auto-identificare ca victimă. De cele mai multe ori, abandonul şcolar se corelează cu momentul recrutării”, este una dintre concluziile studiului ale cărui rezultate au fost făcute publice marţi.
În ceea ce privește profilul familiei, cercetarea arată că majoritatea copiilor traficaţi nu provin din familiile în care părinţii au plecat în străinătate sau din sistemul de protecție a copilului. ”Familia este de regulă mono sau biparentală, cu unu sau mai mulți copii. Nivelul de trai este scăzut, dar nu neapărat de sărăcie extremă, manifestându-se o incapacitate a părinților de a stabili relații de comunicare și încredere cu copiii. Părinții efectiv închid ochii pentru că au nevoie de bani și nu îi interesează unde pleacă și ce face copilul, atât timp cât nu mai au răspunderea lui și există și situații în care copilul poate deveni o sursă de venit. Perspectiva obținerii de venituri de către minore este suficientă pentru acceptarea de către familie a exploatării și a traficului. Astfel, rolul de suport și supraveghere al familiei dispare. Se produce în consecință o normalizare a devianței în interiorul familiei, iar relația dintre familie și copii este guvernată de amoralitate. Lipsa de înțelegere și cunoaștere a tehnologiei digitale din partea părinților/familiei contribuie și ea la creșterea riscurilor de recrutare și exploatare online a copiilor”, este o altă concluzie a studiului.
Studiul subliniază și importanța comunității în manifestarea traficului de copii, observând că acesta este prevalent în mediul rural. Cercetarea arată că ”se corelează cu lipsa unui comportament pro-social (ghidat de grijă și empatie față de cei din jur) sau proactiv (de luare de atitudine sau sesizare a autorităților competente)”. În aceste comunități, munca nu mai este văzută ca modalitate principală de a depăși sărăcia, iar încrederea în autoritățile locale lipsește, pe fondul incapacității administrative.
În privința implicării autorităților, cercetarea menționează că ”deși formal există 6 niveluri concentrice de prevenire și protecție a acestor copii (autorități centrale, regionale, județene, locale, comunitatea și familia), în realitate, primul nivel funcțional de prevenire și protecție este nivelul județean, urmat de nivelurile superioare. Copilul vulnerabil nu are în proximitatea sa vreo formă de sprijin direct familial, comunitar sau instituțional”. Lipsa de încredere și proactivitate din partea autorităților locale este un factor ce contribuie la facilitarea traficului de copii.
Potrivit studiului, în ultimii cinci ani, 1.525 de copii au devenit victime ale traficanților de persoane în România, copiii reprezentând aproximativ 50% din totalul victimelor. Peste 90% dintre victimele minore exploatate sexual sunt fete și provin din mediul rural.