Rusia și Sudan au ajuns la un acord pentru construirea unei baze navale ruse lângă Port Sudan, un avanpost strategic situat pe coasta Mării Roșii. Discuțiile privind acest proiect datează încă din 2017, când fostul președinte sudanez, Omar al-Bashir, și președintele rus, Vladimir Putin, au încheiat un acord preliminar. Dezvoltarea acestei baze va permite Moscovei să întărească prezența militară pe continentul african.
Malik Agar, vicepreședintele Consiliului sudanez de tranziție pentru suveranitate, a confirmat intenția Sudanului de a relansa acordul în cadrul Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF). Conform cotidianului sudanez Sudan Tribune, Agar a declarat: „Sudanul este într-adevăr interesat de relansarea unui acord privind construirea unui hub naval rusesc în Port Sudan”.
În ciuda eforturilor inițiale, instabilitatea politică din Sudan a împiedicat ratificarea contractului inițial de către parlament. Discuțiile au fost, însă, reluate recent, cu perspective promițătoare. La sfârșitul lunii mai, comandantul șef adjunct al armatei sudaneze (SAF), Yasser al-Atta, a anunțat iminenta semnare a mai multor acorduri militare și economice cu Rusia.
Moscova și Sudan au o istorie de colaborare, inclusiv sprijinul militar oferit de Kremlin grupării de mercenari Wagner pentru exploatarea zăcămintelor de aur din Sudan. Relațiile bilaterale au continuat să se dezvolte, Rusia angajându-se să ofere „ajutor militar nerestricționat” Forțelor Armate Sudaneze (SAF), conform viceministrului rus de externe Mihail Bogdanov.
Hager Ali, politolog la Centrul de cercetare al Institutului German pentru Studii Globale și Zonale (GIGA) din Hamburg, a subliniat importanța strategică a Portului Sudan, aflat în zona controlată de SAF. „Rusia vrea acum să-și diversifice sprijinul în Sudan. În plus, Port Sudan este situat în zona controlată de SAF. Dacă Rusia vrea o bază navală acolo, trebuie să discute cu SAF”, a declarat Ali.
Colaborarea militară include posibile livrări de echipamente precum avioane de luptă SU-30 și SU-35 sau sisteme de apărare aeriană S-400, căutate de armata sudaneză, deși Rusia a fost până acum precaută în a le furniza. Andreas Heinemann-Grüder, politolog la Centrul pentru Studii Avansate de Securitate, Strategie și Integrare (CASSIS) din Bonn, a menționat că rămâne neclar ce arme ar putea oferi Rusia în schimbul construcției bazei navale.
În plus, Ali consideră că arma timpului joacă în favoarea Rusiei: „Cu cât conflictul durează mai mult, cu atât SAF are nevoie de mai multe arme. Din acest motiv, pot folosi foarte bine armele rusești”. De asemenea, importurile de combustibil via miliția Wagner prin Ciad ar putea fi înlocuite de livrări directe prin noua bază navală rusească.
Analiștii de la „Understanding War” precizează că această bază navală ar fi o continuitate logică a operațiunilor rusești în Africa. După implicarea în conflictul din Siria, Rusia folosește baza navală din Tartus pentru a susține logistica militară în Africa, în special în Libia.
„Sudanul este o altă piesă din puzzle-ul strategiei Rusiei în Africa”, explică Ali. „Moscova urmărește interese pe termen scurt, mediu și lung”.
Declarațiile lui Heinemann-Grüder subliniază consecințele acțiunilor Rusiei în Africa: „Rușii își folosesc puterea pentru a exploata haosul din diverse țări africane – nu doar în Sudan. Ei susțin și alți puciști, cum ar fi cei din Mali, Ciad, Burkina Faso și Niger, ceea ce duce la escaladarea conflictelor interne”.
Conform Heinemann-Grüder, mișcările în masă ale refugiaților către Europa nu pot fi excluse. El sugerează că ajutorul de dezvoltare oferit țărilor controlate de puciști ar trebui condiționat de lipsa cooperării militare cu rușii.