Alegerile din Uniunea Europeană s-au încheiat duminică seara, dar acum începe bătălia politică și negocierile pentru convertirea milioanelor de voturi în bani și putere, relatează Financial Times. Pentru noua ceată de 720 de eurodeputați urmează 24 de zile de negocieri pentru a forma alianțe cruciale pentru următorul mandat al Parlamentului European.
Diferendele ideologice și, de multe ori, de natură personală au zădărnicit în trecut planuri de a forma noi alianțe mai mari, ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea ca unele planuri ambițioase, precum unificarea extremei drepte, să devină realitate. „Interesul în aceste alegeri nu este doar pentru rezultatul de duminică noaptea, ci ce se va întâmpla după aceea”, a declarat un membru de top al Parlamentului European. „S-a vărsat sânge pentru ceva de genul ăsta”, a adăugat un altul.
Negocierile trebuie încheiate în 24 de zile, conform unui document intern. Totuși, radicalizarea pozițiilor politice de la stânga la dreapta face ca „la fiecare cinci ani, [lupta] devine încă și mai ideologică”, a spus prima sursă de la Parlamentul European citată de Financial Times.
Principalele grupuri politice tradiționale sunt Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta, Socialiștii și Democrații (S&D) de centru-stânga, liberalii de la Renew și Verzii/Alianța Liberă Europeană (ALE). În ultimii ani, acestea s-au micșorat, în timp ce partidele extremiste au câștigat tot mai multe voturi.
La stânga se află un grup vechi – Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL), cu un număr fluctuant de membri, incluzând mișcarea de extremă stângă a lui Jean-Luc Mélenchon din Franța și naționaliștii irlandezi de la Sinn Féin. La dreapta, două facțiuni sunt în ascensiune: ultraconservatorii de la Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (CRE) și grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație (ID), plus o serie de membri neafiliați considerați prea extremi pentru a se alătura vreunui grup.
Marine Le Pen, liderul extremei drepte din Franța, al cărei partid, Adunarea Națională, domină ID, va căuta să formeze un super-grup împreună cu CRE sau să aibă destui europarlamentari pentru a depăși Renew, care este condus de președintele francez Emmanuel Macron. Klaus Welle, secretarul general al Parlamentului între 2009 și 2022, a spus că Le Pen ar putea colabora cu partidul Fidesz al premierului maghiar Viktor Orban pentru a forma un nou grup de dreapta, poate și împreună cu populiștii spanioli de la Vox, care în prezent se află în CRE.
Liderul cel mai curtat, atât de PPE, cât și de ID, este Giorgia Meloni, premierul Italiei și liderul partidului Frații Italiei, care domină CRE. Meloni nu a arătat dorința de a se alătura vreunui alt grup. „Ea vrea să fie importantă și să primească lucruri de la alți lideri”, a explicat un diplomat UE, sugerând că se va păstra distanța față de ID. Un oficial parlamentar a adăugat: „Îi convine să aibă un alt partid mai la dreapta. Mereu vrei să ai pe cineva mai extrem decât tine.”
Extrema dreaptă a trecut prin multiple destrămări și reformări în trecut. Grupul Identitate, Tradiție, Suveranitate (ITS) s-a prăbușit în 2007, după ce cei cinci membri români, politicieni ai partidului România Mare, s-au retras în semn de protest împotriva comentariilor critice la adresa cetățenilor români din Italia, făcute de Alessandra Mussolini, care se află acum în PPE.
Facțiunile care încearcă să devină mai populare vor încerca să atragă partidele neafiliate. Președintele PPE, Manfred Weber, a spus că ar primi cu brațele deschise o nouă opoziție din Ungaria, condusă de fostul aliat al lui Orban, acum adversar, Péter Magyar.
Un grup are nevoie de 23 de membri din 7 țări, permitând eurodeputaților neafiliați să negocieze foarte dur. În 2014, șapte eurodeputați au refuzat să se alăture grupului liberal pentru că nu li s-a putut promite o poziție de vicepreședinte. Grupurile cu mai mulți membri primesc mai multă finanțare pentru activitățile parlamentare. Bugetul este alocat conform unei formule bazate pe numărul de locuri câștigate în Parlament. În primele șase luni ale acestui an, bugetul total a ajuns la 36 de milioane de euro. Cel mai mare grup, PPE, a primit 9 milioane de euro, iar cel mai mic, Stânga, a primit 2 milioane; membri neafiliați au împărțit între ei 1,5 milioane de euro.
Rivalitățile naționale pot duce la situații explozive atunci când partide opuse pe plan intern încearcă să se alăture aceluiași grup din UE. Decizia controversată de a permite partidului Forza Italia al lui Silvio Berlusconi să se alăture PPE în 1998 a provocat ieșirea partidului Poporul Italian Creștin-Democrat din PPE la scurtă vreme după aceea.
„Formezi grupuri pentru bani, personal și putere”, a spus un oficial de partid cu o poziție importantă. „Pentru mulți, prietenia politică este mai jos pe listă.”
În plus, în rândurile Verzilor, votanții au realizat târziu că susțineau o eurodeputată pro-rusă, Tatjana Ždanoka, până când aceasta a fost acuzată că a spionat pentru Rusia. Ea a fost membră a Parlamentului timp de 20 de ani din partea EFA, un grup de regionaliști care s-au alăturat Verzilor. EFA a dat-o afară, deși Ždanoka neagă toate acuzațiile.
Welle, fostul secretar general al Parlamentului, a subliniat că „problemele structurale” adânci din Renew, CRE și ID „ar putea duce la schimbări mai mari” decât în alegerile trecute. Negocierile vor fi „mai dificile”, a avertizat și Sophie in ‘t Veld, o politiciană olandeză care a făcut parte din Renew. „Sunt mai imprevizibile.”