Ziua Învățătorului este sărbătorită în România în fiecare an pe 5 iunie, ziua nașterii marelui pedagog Gheorghe Lazăr. Ziua liberă pentru elevi și profesori a fost instituită prin lege în 2007. În mai 2007, mai mulți deputați și senatori au depus un proiect legislativ privind instituirea acestei zile.
„Ziua Învățătorului se dorește a fi un prilej bun de reflecție asupra școlii și a slujitorilor ei, o oportunitate pentru a ne manifesta recunoștința față de dascăli, în special a fondatorului învățământului în limba națională în Țara Românească – Gheorghe Lazăr, care s-a născut la data de 5 iunie”, potrivit inițiatorilor proiectului. Senatul a adoptat proiectul de lege la 20 iunie 2007 și Camera Deputaților, la 9 octombrie 2007.
Ziua Învățătorului este sărbătorită în toate unitățile de învățământ de stat, particulare și confesionale din sistemul românesc. Potrivit Legii nr. 289/2007, Ministerul Educației și alte instituții pot acorda premii, distincții, medalii și titluri onorifice cadrelor didactice și elevilor, pentru merite deosebite.
Din 2023, Ziua Învățătorului a fost instituită ca zi nelucrătoare pentru personalul din învățământ prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar.
Gheorghe Lazăr, personalitate complexă, pedagog, teolog, traducător și inginer român, este considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. În 1818, a înființat în București prima școală cu predare în limba română. Gheorghe Lazăr (n. 5 iunie 1779 – m. 17 septembrie 1823) și-a început educația la școala primară din Avrig, localitatea natală, și a urmat liceul piarist din Cluj.
După finalizarea studiilor în diverse discipline, inclusiv limbi străine și științe, Lazăr a devenit student la Viena, unde a audiat cursuri variate, influențat de curentul iluminist. În 1811 era profesor la Seminarul Episcopiei Ortodoxe din Sibiu, dar după ostilități din partea autorităților a plecat la Brașov și ulterior la București.
Aici, în 1816, pentru a înființa prima școală națională de nivel superior în limba română, a avut nevoie să își demonstreze competența și să obțină sprijinul boierilor și cărturarilor români. Actul de întemeiere al primei școli naționale românești l-a constituit anafora boierilor-efori din data de 6 martie 1818, aprobată la 24 martie 1818 de domnul Ioan Caragea.
Școala de la „Sf. Sava” și-a început activitatea în august 1818, inaugurată prin lansarea de Gheorghe Lazăr a unei „Înștiințări” ce expunea un proiect de organizare a învățământului românesc în patru trepte. Acesta a fost ajutat de Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, Simion Marcovici și elevul său Ion Heliade-Rădulescu.
Lazăr și-a dedicat viața răspândirii culturii și pregătirii viitorilor profesori români, contribuind la educația patriotică și națională. Principalele sale realizări constau în activitatea pedagogică și ideile luministe privind educația în limba poporului.