Un studiu recent efectuat de cercetătorii de la Centrul medical al universității din Amsterdam (Amsterdam UMC) alături de colegii lor de la Maastricht UMC demonstrează că exercițiile fizice pot reduce acumularea unui tip specific de lipide, cunoscute sub numele de bis (monoacilglicero) fosfați (BMP), care se acumulează pe măsură ce îmbătrînirea țesuturilor are loc. Acest tip de grăsime a fost găsit în cantități mai mari în țesuturile persoanelor în vârstă, iar efectele sale pot fi inverse prin activitate fizică regulată.
Riekelt Houtkooper, profesor la laboratorul de genetică și boli metabolice din cadrul Amsterdam UMC, a subliniat importanța acestor descoperiri: „Ideea că am putea inversa îmbătrânirea este ceva ce a fost mult timp considerat SF, dar aceste descoperiri ne permit să înțelegem mult mai multe despre procesul de îmbătrânire.”
Studiul a implicat analiza compoziției grăsimilor în zece țesuturi diferite de la șoareci, incluzând mușchii, rinichii, ficatul și inima, precum și biopsii musculare de la persoane înainte și după un regim de exerciții fizice. Rezultatele au indicat o scădere semnificativă a nivelurilor de BMP în urma activității fizice.
Rezultatele acestui studiu au fost publicate în revista Nature Aging și marchează un pas important în înțelegerea mecanismelor de îmbătrânire la nivel celular și potențialele strategii de intervenție. Georges Janssens, primul autor al studiului și profesor asistent la Amsterdam UMC, a evidențiat: „Înţelegând mai multe despre procesul de îmbătrânire, putem, de asemenea, să căutăm noi modalități de a interveni.”
În timp ce cercetările actuale oferă o perspectivă nouă asupra procesului de îmbătrânire și rolul exercițiilor fizice în menținerea sănătății celulare, echipa de cercetare plănuiește studii suplimentare pentru a aprofunda înțelegerea efectelor acumulării de BMP asupra îmbătrânirii și cum poate fi influențată prin diferite metode, inclusiv activitatea fizică.