O serie de orașe importante de pe coasta de est a Statelor Unite ale Americii înregistrează scufundări semnificative, un fenomen ce devine din ce în ce mai îngrijorător. Rapoarte recente indică faptul că New York, Baltimore și Norfolk, Virginia, au experimentat o scufundare de aproximativ 2 mm pe an între 2007 și 2020.
Situația este chiar mai gravă în alte locații, unde ritmul de scufundare atinge chiar dublul sau triplul acestei rate, Charleston, Carolina de Sud fiind înregistrată a se scufunda cu cel mai rapid ritm, de 4 mm pe an.
Experții identifică cauze multiple ale acestui fenomen, de la schimbările climatice, pomparea excesivă a apei subterane, până la greutatea tot mai mare a clădirilor urbane. Efectele trecerii timpului, marcate de topirea stratelor de gheață de la sfârșitul ultimei ere glaciare, contribuie și ele la înclinarea treptată a solului, afectând diferit regiunile nordice față de cele sudice ale coastei estice.
Implicațiile acestor scufundări sunt considerabile, riscând să escaladeze problemele legate de inundații în aceste zone. Clădiri, infrastructură rutieră și feroviară, terenuri agricole, sunt toate expuse pericolului de a fi afectate de creșterea nivelului mărilor și a oceanului. În plus, surparea terenurilor poate duce la infiltrarea apei sărate în sursele de apă dulce și la transformarea zonelor de pădure în „păduri fantomă”, afectând grav ecosistemele și biodiversitatea locală.
Zonele umede de coastă, esențiale pentru protecția orașelor în fața furtunilor și uraganelor, se numără printre cele mai vulnerabile la acest fenomen de scufundare. The Guardian subliniază că este vital ca factorii de decizie să ia în considerare aceste schimbări în planificarea urbană și protecția mediului pentru a atenua impactul asupra comunităților afectate.