Într-un gest fără precedent de generozitate și încredere în viitorul României, Jean Mihail, cel mai bogat român în epoca sa, a oferit statului român împrumuturi vitale între anii 1929 și 1933, perioadă marcată de profunda criză economică globală cunoscută sub numele de Marea Criză Economică.
Fiind descendentul unei familii de latifundiari, cu o avere impresionantă moștenită atât de la tatăl său, Constantin (Dinu) Mihail, cât și de la două mătuși înstărite în 1930, Jean Mihail avea la dispoziție resursele necesare pentru a interveni în sprijinul țării sale într-un moment critic.
Averea sa, estimată la peste un miliard de lei și completată de o rezervă de aur de peste nouă tone, a facut posibilă garantarea împrumutului extern necesar României pentru a naviga dificultățile economice ale perioadei. În contrast cu viața sa solitară, fără urmași, gestul lui Jean Mihail de a sprijini financiar statul român reflectă o viziune generoasă și un profund patriotism.
Proprietățile și averea lui Jean Mihail erau variate și semnificative, incluzând terenuri agricole în șapte județe ale României, o vilă pe Calea Victoriei în București, o casă în Florești, Prahova, și Castelul Zamora din Bușteni. Acestea, alături de moștenirile primite și de investițiile sale financiare, îi asigurau o poziție de necontestat în elita economică a țării.
Jean Mihail s-a stins din viață în 1936, în reședința sa din Palatul Jean Mihail din Craiova, lăsând în urma sa o moștenire substanțială în beneficiul statului român. Această moștenire includea nu doar proprietăți imobiliare și terenuri, ci și sume considerabile de bani și investiții, totalizând aproximativ 980 de milioane de lei în numerar și acțiuni la diverse bănci.
Cu toate acestea, după venirea la putere a regimului comunist în 1948, averea și proprietățile lui Jean Mihail au fost naționalizate, iar valorile acumulate de-a lungul vieții au fost preluate și disipate de către membrii influenți ai Partidului Comunist Român. Astfel, moștenirea sa finanțiară și imobiliară, construită cu atâta efort și dedicare, a fost pierdută în mare parte din cauza schimbărilor politice și economice care au urmat după al Doilea Război Mondial, marcând sfârșitul unei ere și dispariția unui patrimoniu de inestimabilă valoare pentru istoria României.