Poluarea cu microplastic în mările și oceanele lumii poate reprezenta o amenințare pentru ecosistemele marine și, în consecință, pentru sănătatea umană. O problemă se ridică în legătură cu consumul de fructe de mare, care poate implica un risc pentru siguranța alimentară.
Există o discrepanță între nivelurile de contaminare cu microplastic în diferite specii de fructe de mare? Potrivit studiilor, o porție medie de scoici poate aduce în organism aproximativ 90 de particule de plastic, în timp ce o porție medie de stridii poate conține aproximativ 50 de astfel de particule.
Mănânci pește sau fructe de mare? Iată la ce pericol de expui
Aceasta înseamnă că consumatorii europeni de crustacee pot fi expuși, în mod anual, la aproximativ 11.000 de microplastice. Despre acestea ne informează medicul Michael Grager, autor de articole de specialitate în New York Times.
Efectele exacte ale ingerării acestor particule nu sunt pe deplin cunoscute. Cu toate acestea, din cauza persistenței lor în mediul marin, abundența microplasticului va crește în timp. Drept urmare, consumatorii de fructe de mare vor fi inevitabil expuși la microplastice, în special în cazul speciilor în care se consumă întreaga carne moale, precum midiile, stridiile și peștii mici.
Dar ce se întâmplă cu sardinele? Cercetătorii au analizat conservelor de sardine și șprot în ceea ce privește contaminarea cu microplastice și mezoplastice (bucăți de plastic mai mari de un milimetru). Într-un studiu care a implicat 20 de mărci de conserve de sardine și șprot din 13 țări de pe patru continente, au fost găsite particule de plastic în aproximativ una din cinci mostre. Dezechilibrul observat poate fi atribuit unei eviscerări necorespunzătoare a probelor contaminate.
Poluarea cu microplastic distruge planeta
Este cunoscut faptul că microplasticele ingerate pot traversa peretele intestinal al mamiferelor și pot circula în tot corpul, inclusiv prin bariera placentară. Acestea ajung chiar și în mușchii peștilor și, prin urmare, pot fi prezent și în file-urile de pește. Comparând nivelurile de microplastice din carne cu cele din organele excizate, uneori carnea poate conține mai multe particule de plastic decât organele. Acest lucru subliniază faptul că eviscerarea nu elimină neapărat riscul de microplastice pentru consumatori, conform medicului Michael Grager.
Cercetătorii au descoperit că microplasticele, cu diverse culori, forme și dimensiuni, au fost detectate în toate mostrele de mușchi de pește investigate. Astfel, aceste particule ajung în carnea și oasele peștilor. Consumul unei porții de creveți sau de crap poate aduce în organism sute de particule de plastic.
În plus față de leziunile fizice provocate de ingestia de microplastice, aceste particule pot elibera substanțe chimice absorbite, cum ar fi bifenilii policlorurați (PCB) și aditivii chimici din plastic, precum bisfenolul A (BPA). Aceste substanțe pot avea efecte negative asupra sistemului endocrin, pot fi carcinogene și pot provoca mutații genetice.
Femeile însărcinate, cele care alăptează și copiii, în pericol
Prin urmare, deși nu există o doză standard pentru ingerarea de microplastice și informații exacte despre toxicitatea diferitelor tipuri de plastic în organismul uman, consumul săptămânal de astfel de tipuri de pește poate reprezenta o amenințare pentru sănătatea umană, în special în cazul femeilor însărcinate și care alăptează, precum și al copiilor.
Studiile au demonstrat că ingestia de microplastice este un fenomen răspândit și omniprezent într-un număr mare de moluște, crustacee și pești. Aceste particule au contaminat atmosfera și înconjoară întreaga planetă. Microplasticele provin din degradarea obiectelor din plastic mai mari, cum ar fi pungile, sticlele sau plasele de pescuit. Prin consumul alimentelor și băuturilor, inclusiv a berii, mierii și a apei de la robinet, acestea pot ajunge în organismul uman prin lanțul alimentar.