Ele sunt o realizare impresionantă a ingineriei, iar puterea pe care o dețin este adesea uluitoare. Cu toate acestea, odată cu această putere vine o mare responsabilitate, iar uneori accidentele pot fi catastrofale. În acest articol, vom explora câteva dintre cele mai mortale accidente feroviare din istorie care au luat viețile a sute de oameni.
Dezastrul feroviar de la Ufa – 575 de morți
Unul dintre cele mai mortale accidente feroviare din istorie a avut loc la 4 iunie 1989, în Munții Urali din Rusia Dezastrul feroviar de la Ufa a avut loc când două trenuri de călători s-au intersectat între localitățile Ufa și Asha. Unul dintre trenuri transporta sute de copii care se îndreptau spre și dinspre taberele de vacanță de pe plajele Mării Negre.
Fără ca pasagerii să știe, un conductă de gaz la câteva sute de metri distanță scurgea gaz lichefiat în valea prin care treceau trenurile. Gazul lichefiat a format o ceață densă în vale, creând o cutie de chibrituri care aștepta să fie aprinsă. Pe măsură ce trenurile se intersectau, una dintre roțile trenului a produs o scânteie și a aprins aerul, rezultând o explozie echivalentă cu 10.000 de tone de TNT. Potrivit înregistrărilor oficiale, 575 de oameni au murit, inclusiv 181 de copii. Cu toate acestea, există rapoarte care indică un număr și mai mare de victime, iar surse neoficiale cred că au fost aproape 780 de morți în acea noapte tragică.
Dezastrul feroviar de la Guadalajara – Aproximativ 600 de morți
Dezastrul feroviar de la Guadalajara a fost unul dintre cele mai mortale accidente feroviare din istorie și a avut loc în 1915, în mijlocul Revoluției Mexicane. Trenul transporta peste 900 de pasageri, mulți dintre aceștia fiind familii ale soldaților care călătoreau pentru a sărbători o victorie majoră. Pe măsură ce trenul intra într-un vale, începea să coboare cu o viteză din ce în ce mai mare. Pasagerii erau aruncați din tren pe măsură ce acesta se deplasa pe curbe cu o viteză mult mai mare decât cea pentru care fusese proiectat. Frânele trenului au cedat, determinându-l să iasă complet de pe șine și să cadă într-un canion mare. Numărul deceselor a dus la peste 600 de victime, iar unii dintre soldații lui Carranza ar fi comis sinucidere din cauza durerii.
Dezastrul feroviar din Bihar – Între 500 și 800 de morți
Unul dintre cele mai mortale accidente feroviare din istorie a avut loc la 6 iunie 1981, în India. Un tren cu 9 vagoane era plin cu aproape 1.000 de pasageri, depășind limitele superioare ale designului trenului. Din cauza frecventei pasagerilor ilegali, numărul de pasageri ar fi putut fi și mai mare în realitate. Trenul se deplasa pe un pod peste un râu învolburat când mecanicul de tren a frânat brusc, determinând prăbușirea a 7 din cele 9 vagoane în râul Baghmati. Aproximativ 600 de oameni și-au pierdut viața din cauza unei combinații de un animal rătăcit, un sezon furtunos și a credinței mecanicului de tren. Din cauza locației îndepărtate a site-ului dezastrului, ajutorul nu a ajuns timp de ore și aproximativ 300 de persoane au fost spălate de râu.
Dezastrul feroviar Ciurea – Aproximativ 1000 de morți
În ianuarie 1917, Europa de Est se confrunta cu violența și brutalitatea Primului Război Mondial. În România, civili și soldați căutau să scape de asaltul german apropiindu-se de orice vagon de tren disponibil mult dincolo de capacitatea acestora.O dramă cutremurătoare s-a petrecut pe porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea, o pantă accentuată care avea să devină scena unui dezastru fără precedent. În timpul coborârii abrupte, mecanicii primei locomotive au încercat disperați să frâneze pentru a reduce viteza, dar cu o nereușită înfricoșătoare: frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat. În ciuda semnalelor acustice disperate emise de cele 23 de vagoane echipate cu frâne de mână, controlorii nu au putut interveni în timp util pentru a evita dezastrul.
Norocul a stat în intervenția rapidă și decisivă a angajaților căilor ferate din stația Ciurea, care au manevrat un macaz ingenios astfel încât trenul să intre pe linia 2 și să evite o coliziune cu o altă garnitură care staționa pe linia 1. Cu toate acestea, viteza extrem de mare și unghiul periculos de cotitură nu au permis decât locomotivei și unui singur vagon să treacă pe linia 2. Unul dintre vagoanele rămase pe linia 1 s-a ciocnit violent de cisternele de combustibil, declanșând o explozie devastatoare și un incendiu uriaș.
Căutările disperate pentru identificarea victimelor au dus la rezultate dezamăgitoare, deoarece foarte puține au fost identificate. Printre victimele acestui accident tragic s-a numărat și Vasile Cantacuzino, un locotenent curajos în armata română, fiul ilustrului doctor Matei B. Cantacuzino. În ciuda amploarei dezastrelor, guvernul a încercat să controleze și să limiteze informațiile referitoare la importanța acestui eveniment, pentru a nu demoraliza populația deja încercată de mersul nefavorabil al războiului.
Cu toate acestea, faptul că nicio anchetă oficială nu a fost realizată asupra evenimentelor din gara Ciurea lasă multe întrebări fără răspuns. Cauzele exacte ale acestui accident teribil nu au fost elucidate, rămânând un mister. Nu se știe de ce frânele nu au putut fi acționate la coborâre, deși fuseseră verificate în prealabil, și nici de ce linia 1 era ocupată de garnitura de cisterne, când aceasta trebuia să fie liberă. Unii cred că un pasager din primele două sau trei vagoane a închis robinetul de aer comprimat din greșeală, iar aerul nu s-a putut propaga către frânele celorlalte vagoane. Această tragedie a lăsat o urmă adâncă în istoria căilor ferate românești și în memoria celor care au pierit în acea zi neagră. Aproximativ 1000 de vieți au fost pierdute într-un mod atât de brutal și tragic, iar familiile și prietenii lor au trebuit să facă față unui asemenea gol imens în viețile lor.
Din păcate, această catastrofă a fost acoperită în mare măsură de guvernul vremii, iar mulți dintre cei care au supraviețuit sau au pierdut persoane dragi în accident nu au primit niciodată răspunsurile și justiția pe care le meritau. Cu toate acestea, acest eveniment a dus la îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește siguranța transportului feroviar, fiind introduse noi măsuri și tehnologii pentru prevenirea unor astfel de tragedii în viitor.
Deraierea din Maurienne – între 800 și 1.000 de morți
Cea mai gravă catastrofă feroviară din istorie a avut loc în Saint-Michel-de-Maurienne în 1917, în timpul Primului Război Mondial. Un tren care transporta peste 1.000 de pasageri, aproape în întregime soldați francezi, călătorea din Italia în Franța pentru o scurtă pauză de la luptă. Trenul a plecat din Modane târziu în acea noapte iernatică, la ora 11:15 pm. Pantă abruptă, împreună cu vagoane supraîncărcate, au făcut ca frânele trenului să cedeze pe măsură ce cobora în vale. Trenul a atins viteze mai mari de 80 mph pe măsură ce se apropia de stație, mult peste limitele de proiectare. Frânele au funcționat doar pe trei dintre vagoane, făcând ca mai multe dintre vagoanele din lemn să deraiere la trecătoarea prin munte. Vagoanele din lemn s-au ciocnit între ele, aprinse de lumânările folosite de muncitorii de tren în locul luminilor electrice. Situația a devenit critică din cauza posesiei neautorizate de grenade și explozivi de către soldații de la bord, precum și din cauza geografiei sitului dezastrului – pereții munților nu au oferit nicio ventilație pentru căldură, determinând intensificarea incendiului. Rapoartele oficiale spun că între 700 și 800 de pasageri au fost uciși, dar situația a fost clasificată mulți ani din cauza implicării militare în dezastru.
Trenurile au fost o parte vitală a transportului de secole, iar ele continuă să fie o parte esențială a societății noastre moderne. Cu toate acestea, dimensiunile lor imense și puterea pe care o dețin înseamnă că accidentele pot fi catastrofale. Aceste cinci accidente feroviare sunt doar câteva exemple dintre cele mai grave tragedii din istoria căilor ferate, în care