Atunci când cineva drag pleacă din lumea aceasta, ne întrebăm ce putem face pentru a continua comuniunea cu persoana respectivă. Ei bine, dacă suntem destul de tari în credință vom știi că acest lucru nu este deloc imposibil. Legătura noastră cu cei care trec la Domnul se face prin rugăciune, pomenire, parastase, pomană. De altfel, preoții ne învață că ne întâlnim cu cei dragi care trec în veșnicie la fiecare Sfântă Liturghie.
Ce trebuie să dai de pomană la 40 de zile de la trecerea în veșnicie a celor dragi
Primele 6 săptămâni de după decesul cuiva drag sunt extrem de dificile. Nu doar pentru cei care rămân îndoliați pe pământ ci și pentru cei care mor. În aceste prime 40 de zile, sufletul trece prin diferite etape care îl poartă de la teamă, la pace, cumulând cu momentul judecății.
După ce este purtat prin locurile prin care a mai fost pe pământ în primele trei zile de la moarte, în ziua îngropăciunii, sufletul se ridică spre cer. De atunci începe trecerea prin cele 9 vămi ale văzduhului. Tot atunci se întâlnește din nou cu sufletele celor dragi plecați mai devreme în veșnicie.
Ulterior este purtat de îngeri, atât prin iad, cât și prin Rai. La finalul celor 40 de zile, sufletul ajunge în fața scaunului lui Dumnezeu. Aceea este ziua decisivă în care sufletul află dacă va merge în Rai sau de-a stânga, în iad.
Îi putem ajuta pe cei plecați înălțând multe rugăciuni în perioada celor 40 de zile. De altfel, este esențial și parastasul care marchează finalul acestei perioade. Trebuie însă ca la finalul celor 40 de zile să dai de pomană celor nevoiași. Conform rânduielii bisericești, în primul rând colăcelul și coliva se dau pomană. Puțini știu că aromata colivă semnifică de fapt trupul omului cel făcut din țărână.
Colăcelul semnifică de fapt capul celui trecut la cele veșnice, dar și credința și nădejdea acestuia în mila lui Dumnezeu.
Multe dintre familiile îndoliate aleg să dea de pomană la finalul celor 40 de zile, hainele persoanei decedate. De asemenea și lucrurile de preț la care aceasta a ținut. În general se oferă nevoiașilor, dar și celor apropiați.