Sfântul Chiriac s-a născut la Corint, părinții săi fiind Ioan și soția sa Eudochia.
Episcopul Petru al Corintului l-a făcut cititor în biserică. Citirea constantă a Sfintelor Scripturi a trezit în el o dragoste pentru Domnul și o dorință pentru o viață curată și sfântă.
Odată, când tânărul nu avea încă optsprezece ani, el a fost profund mișcat în timpul unei slujbe bisericești de cuvintele Evangheliei: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” ( Mt.16:24). El a crezut că aceste cuvinte se aplicau lui, așa că s-a dus direct în port fără să se oprească acasă, s-a urcat pe o corabie și s-a dus la Ierusalim.
După ce a vizitat locurile sfinte, Chiriac a locuit câteva luni la o mănăstire nu departe de Sion. Cu binecuvântarea sa, a făcut drum spre Lavra pustie a Sfântului Eutimie cel Mare (20 ianuarie). Sfântul Eutimie l-a tuns în schema monahală și l-a pus sub îndrumarea Sfântului Gherasim (4 martie), urmând asceza la Iordan în mănăstirea Sfântului Teoctist.
Sfântul Gherasim i-a poruncit să locuiască în obște cu frații. Tânărul călugăr a îndeplinit cu ușurință ascultările monahale: se ruga, dormea puțin, mânca doar din două în două zile, hrănindu-se doar cu pâine și apă.
Sfântul Chiriac a petrecut zece ani în tăcere totală. La 37 de ani a fost hirotonit diacon. Sfântul Chiriac a trecut la Domnul al vârsta de 109 ani.
Condacul Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul
Glasul al 4-lea
Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
Nevoinţă şi vieţuire de înfrânare ai avut tu, Cuvioase Chiriac, făcătorule de minuni. Roagă-te pentru noi, cei ce cu credinţă săvârşim pomenirea ta.
Glasul al 8-lea
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţa, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!
Ca pe un tare luptător şi apărător, pururea cinstindu-te pe tine Sfinţita Lavră, pururea prăznuieşte pomenirea ta cea de peste an. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, păzeşte-ne pe noi de vrăjmaşii care vin asupră-ne, ca să-ţi cântăm; bucură-te, părinte, de trei ori fericite.
