Ne aflăm la mijloc de săptămână și poate că la această oră vă savurați cafeaua înainte de a pleca la job.

Ce ar fi să îmbinați utilul cu plăcutul, iar în timp ce sorbiți din băutura dvs. favorită să citiți câteva bancuri.

CITEȘTE ȘI – Bancul zilei / Un nebun înarmat cu un ciocan izbeşte cu toată puterea în zid

Nu numai că vor relaxa, dar vă vor aduce și zâmbetul pe buze. Prin urmare, veți pleca mai detensionați către job și cu un chef mult mai mare de muncă.

Sursa:Colaj Substanțial

Bancul #1

O blondă cu Ferrari mergea pe autostradă cu 19 km la oră.
O oprește poliția și îi zice domnișoară, de ce mergeți pe autostradă doar cu 19 km la oră?
Blondă: Păi dacă așa scrie pe indicatoare! A19 !!!
Polițistul: Păi nu.. aia e autostrada A de la autostradă.. și 19 de la nr autostrăzii
Blondă: A.. gata, am înțeles
Polițistul: Dar domnișoară din dreapta.. de ce e așa galbenă la față?
Blondă: Așa e de când am ieșit de pe A320

Bancul #2

Doi tipi își ciocnesc din greșeală cărucioarele într-un supermarket. Primul tip către celălalt:
– Vai, îmi cer mii de scuze, mă uităm după nevasta-mea!
Al doilea tip:
– Sincer, și eu după a mea, chiar încep să mă îngrijorez, că nu înțeleg pe unde o fi!?…
Primul:
– Păi, cum arată soția dvs.? Poate mergem să le căutăm împreună!
– Păi, cum să fie? Înalta, super craci, tâtze mari, cur beton, fatză de bagaboantă, buze groase, alea, alea, dar a dvs.?
– Nu mai contează, hai s-o căutăm pe a ta !….

Bancul #3

Un proces de divorț. Reclamanta:
– Domnilor judecători! Nu se mai poate! Când ne-am luat o făceam o dată seară, o dată dimineață. După un timp a vrut de două ori seară, de două ori dimineață. La vreun an de la căsătorie ajunseseram la de trei ori seară și de trei ori dimineață. Ei! însă în ultimul timp se învoiește de la serviciu că s-o facem și ziua de trei ori! Nu se mai poate așa!!!
Judecătorii, bărbați nu tocmai tineri, au înțeles perfect problema femeii, dar dreptul la apărare al bărbatului fiind garantat chiar de constituție, i-au dat cuvântul și lui, soțului.
– Dumneata ce-ai de zis?
Acesta, unul mic, sfrijit, care își ștergea de zor fruntea imbrobonată de sudoare zise:
– Păi, domnilor judecători, ce să zic?! Eu și acum aș vrea!