Se spune că moartea este singurul lucru care ne înspăimântă cu adevărat. Pentru momentul fatidic al acesteia multe persoane experimentează curiozitatea. Altele se gândesc cu cea mai mare groază la momentul de care nimeni nu poate fugi. Despre moarte s-au scris cărți, au fost realizate studii și analizate în detaliu aspectele ei. Cu toate acestea nu se cunosc încă multe informații despre ceea ce experimentează cei care pleacă pe lumea cealaltă.
Moartea debutează cu mult timp înainte de pronunțarea ei?
Moartea din punct de vedere biologic se traduce prin intrarea în colaps a sistemului cardiovascular și al divizării celulelor. De asemenea, din acel moment, organele nu mai pot funcționa, fiind lipsite de fluxul sangvin.
Din punct de vedere spiritual, moartea are cu totul alt aspect. Odată cu ultimul suflu, ceea ce nu a fost palpabil până atunci, sufletul, preia frâiele „călătoriei”.
Un detaliu neașteptat a fost însă descoperit de cercetători, legat de moartea corpului fizic. Se pare că unele organe ar începe să cedeze cu ceva timp înainte ca decesul să survină. Primul semn pe care persoana în cauză îl simte este oboseala cronică.
Mai concret, energia organismului se pierde gradat, iar acest lucru poate fi resimțit. O șansă în plus la viață reprezintă acționarea la timp, persoana în cauză cerând ajutor medical.
Un alt aspect în acest sens este somnul prelungit. La pachet cu oboseala cronică, dorința de odihnă continuă ar trebui să fie un alt semnal de alarmă.
De cele mai multe ori, în cazul muribunzilor, cu un fond de suferință fizică, somnul este unul pe jumătate conștient. Mai exact, aceștia pot auzi tot ceea ce se vorbește în jurul lor, deși nu mai au reacții.
Slăbiciunea mentală și dezorientarea apar de asemenea ca semnale de alarmă. Atunci când momentul fatidic este aproape, episoadele de dezorientare sunt clare.