Biserica Ortodoxă îi sărbătorește azi pe Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, dar și pe sfetnicul Ianache.
Cine au fost Sfinții Martiri Brâncoveni
Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache, sunt sărbătoriți an de an pe 16 august. Conform creștinortodox.ro, domnia lui Constantin Brâncoveanu a început sub semnul apariției Bibliei în limba română numită „de la București”, în anul 1688.
Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Muntenia, dar și din Transilvania. Totodată, acesta a dat o nouă Academie Domnească, transformând școala de la Sfântul Sava în „colegiu public pentru pământeni și străini”. Despre Sfântul Constantin se mai cunoaște că l-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub îndrumarea căruia s-au tipărit o mulțime de cărți în limbile: romană, greacă, slavonă, georgiană și chiar arabă.
A ctitorit mai multe biserici și mănăstiri, dintre care menționăm bisericile de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile Hurezi și Brâncoveni și Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București, unde odihnesc sfintele sale moaște. Astfel, pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos, pe 15 august 1714, chiar în ziua când împlinea 60 de ani, domnitorul român a fost decapitat. Aceeași pedeapsă au primit-o și cei patru fii ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache.
Rugăciunea de dimineață scrisă de Părintele Arsenie Boca
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haina, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taina între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.