În anul 2000 î. Hr. a apărut prima notă muzicală și a fost scrisă în cuneiformă pe o tabletă găsită în orașul Nippur, Irak. Teoreticianul Guido d’Arezzo a consemnat principiile sale ce au devenit un fundament pentru notația muzicală occidentală. Fiecare notă muzicală vine de la ceva mult mai important.
Prima notă muzicală datează din 2000 î. Hr. și a fost scrisă pe o tabletă găsită mulți ani mai târziu. Aici se găseau și instrucțiuni cu privire la muzica pe care să o cânți. S-a constatat că muzica era compusă în armonii de terțe, iar indicațiile fac referire la coardele unei lire.
Sistemul de notație din Grecia a apărut în jur de secolul VI î. Hr. Compozițiile complete ce datează încă din acea vreme au rezistat trecerii timpului și s-au păstrat foarte bine. Prin epitaful Seikilos ce datează din secolele II-I î. Hr a rămas amintirea vie. Notația notelor muzicale se făcea sub forma unor simboluri scrise deasupra textului. S-a demonstrat că și Imnurile Delfice folosească această notație specifică. Notația va dispărea în perioada de declin a Imperiului Roman.
„Do” provine de la Dumnezeu
În partea de vest a Europei, muzica a apărut mai târziu decât în celelalte colțuri ale lumii. În anul 500 Boethus a introdus notarea muzicală cu litere. El a atribuit 15 litere pentru doar două octave, dar schimbările au apărut. Sistemul pe care îl cunoaștem cu toții a fost creat de călugărul benedictin pe nume Guido d Arezzo în anul 1000.
S-a folosit de sunetele „Ut, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si” pentru o octavă. Peste ceva timp, „Ut” a fost înlocuit cu „Do” de la Dominus ( Dumnezeu) pentru ca El să fie la începutul scării muzicale. Notele nu au fost alese la întâmplare, fiecare având o proveniență.
Do – Dominus – Dumnezeu
Re – rerum – materie
Mi – miraculum – miracol
Fa – familias рlanetarium – familia planetelor, sistemul solar
Sol – solis – soare
La – lactea via – Calea Lactee
Si – siderae – stele