Bacalaureatul este unul dintre cele mai grele examene de depășit de către un elev. Și printre cele mai importante. În același timp, acesta mai este cunoscut și sub denumirea de „examenul maturității” și se susține la finalizarea celor patru ani de liceu. Testul ajută la departajarea elevilor care vor să urmeze învățământul superior.
Când a fost introdus, pentru prima dată, Bacalaureatul la noi în țară
Examenul a fost introdus în 1925 de către Constantin Anghelescu. Acesta a fost un politician important în perioada interbelică și un reformator desăvârșit al învățământului românesc. Anghelescu era la acea vreme ministru al Instrucțiunii, corespondentul ministrului Educației din vremurile noastre.
Primul examen de Bacalaureat dat pe teritoriul României avea două sesiuni, una de vară și una de toamnă. Doar 15 din cei 30 de înscriși la BAC-ul din 1925 au promovat. Printre elevii care au avut ocazia să dea primul examen de BAC de pe teritoriul țării noastre a fost Mircea Eliade. Dacă în 1925 doar 30 de elevi susțineau „examenul maturității”, în anul 1939 cifra ajunsese la 7.716 de elevi înscriși în învățământul liceal.
„Nimeni nu știe ce se va petrece precis la Bacalaureat. Profesorii și-au pierdut calmul, băieții sunt înspăimânți. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit și care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienți sau insuficienți pentru Universitate”, a mărturisit Mircea Eliade în cartea autobiografică „Romanul adolescentului miop”.
Scriitorul a susținut examenul maturității în sesiunea din toamnă, fiindcă rămăsese corigent la o materie și nu a putut susține testul din vară. Potrivit acestuia, emoțiile erau maxime și orice greșeală era aspru taxată de profesori.
Supravegherea și evaluarea competențelor
Pentru corectitudinea examenului existau comisii numite de minister, fiecare având câte 7 membri. „Materiile fundamentale” erau limba și literatura română, istoria românilor, geografia României, instrucția civică și o limbă modernă (la alegere). Acestora li se adăugau alte „două materii speciale”, în funcție de liceul dorit. La acel moment liceul era foarte dificil de absolvit, Bacalaureatul fiind cu adevărat un examen greu.