Vocabularul poporului român este plin de expresii care s-au transmis din generație în generație. Dacă încercăm să îi explicăm unui străin fiecare proverb pe care îl folosim, cu siguranță nu va înțelege exact la ceea ce me referim. Semnificațiile lor pot fi interpretate greșit, dar, noi știm să ne jucăm cu vorbele.
Multe dintre expresiile pe care noi le folosim provin din alte limbi și sunt împrumutate. După ce o expresie a ajuns pe teritoriul nostru, încât să o spunem, nu ne-am mai despărțit de ea.
Cu siguranță ați folosit măcar o dată această expresie și poate nu ați știut sensul ei exact. Prima dată s-a folosit în secolul XIX și provine din limba franceză. Sintagma se folosește dinainte de existența electricității, iar iluminatul stradal se făcea cu lămpi de gaz. În interiorul lor erau arzătoare, nu becuri.
Felinarele erau asemenea unui soldat care stă noapte de noapte de pază și se ținea în colțurile întunecate ale unei străduțe. Jandarmii vremii au primit porecla de „felinare” pentru că tâlharii care erau prinși, de cele mai multe ori, cădeau pe o lampă de gaz de iluminare.
Ce înseamnă expresia „a călca pe bec”?
La sfârșitul secolului XIX, electricitatea a luat locul lămpilor de gaz, iar duza a fost uitată, iar expresia și-a făcut apariția. Ea simbolizează o situație neașteptată, de multe ori dificilă. O altă expresie din limba franceză cu care s-a încercat înlocuirea sa este „căderea pe un os. ” În acest caz, osul este dur și simbolizează o dificultate peste care treci greu.
Când folosim această expresie ne referim că cineva a făcut o greșeală sau este într-o situație dificilă, care se rezolvă greu. Totodată, „a călca pe bec” se folosește și pentru femeile care nu sunt căsătorite și rămân însărcinate. Conotația nu este plăcută, iar motivul este considerat o problemă, că femeia a cedat prea ușor.