Unul dintre cele mai vechi ritualuri din creștinătate este împlinit în fiecare an la Sfântul Mormânt din Ierusalim, locul tradițional al înmormântării și învierii lui Hristos, în sâmbăta dinaintea Paștelui.
Dimineața, clerul dintre cele patru biserici creștine răsăritene – greacă, armeană, coptă și siriacă – se adună în Biserica Sfântului Mormânt. Toate luminile din catedrală sunt stinse. Îmbrăcați în splendide haine preoțești și purtând cruci, stindarde, moaște, cădelnițe și cărți liturgice, preoții și călugării greco-ortodocși înconjoară mormântul într-o mare procesiune, cântând imnuri și recitând pasaje din cele patru Evanghelii. Mii de creștini din Răsărit se adună pentru ceremonie, fiecare ținând mănunchiuri de treizeci și trei de lumânări neaprinse, simbolizând cei treizeci și trei de ani ai vieții pământești a lui Hristos.
Momentul veniri luminii Sfinte
Patriarhul grec-ortodox al Ierusalimului este dezbrăcat de veșmintele sale patriarhale și îmbrăcat doar într-o haină albă. După ce a fost inspectat pentru a nu avea chibrituri și alte mijloace de aprindere a focului, patriarhul intră singur în mormântul lui Hristos. Acesta este momentul mistic. Credincioșii așteaptă în tăcere miracolul. Din mormântul gol, fără izvor de foc, va apărea în mod miraculos o flacără divină.
Unii pelerini vin an de an pentru a asista la ritualul de Paște. Convinși că flacăra este aprinsă de divinitate în fiecare an. O singură dată în istorie miracolul nu a avut loc, când cruciații au cucerit Ierusalimul și l-au alungat pe patriarhul grec ortodox din Sfântul Mormânt. Patriarhul latin a intrat în mormânt, dar focul nu a venit. Cruciații au restabilit rapid privilegiile ortodoxe în catedrală și miracolul a fost reluat anul următor.
La câteva clipe după intrarea în mormânt, focul sfânt este trecut de patriarh printr-o gaură din peretele mormântului. Mai apoi, focul este rapid transferat în lumânări mari, asemănătoare unei torțe. Patriarhul iese din mormânt, înconjurat de flăcările acestor torțe aprinse, în timp ce binecuvântează poporul. În câteva clipe, catedrala este cuprinsă de lumină. Clopotele catedralei răsună cu bucurie în timp ce mulțimea strigă și bate din palme. Unii plâng, în timp ce alții își trec mâinile prin flăcările lumânărilor pentru a demonstra că nu se ard.
În mod simbolic, coborârea focului sfânt comemorează momentul învierii, când lumina lui Dumnezeu a coborât în întunericul mormântului lui Hristos, transformând moartea în viață. Pe măsură ce fiecare persoană împarte focul lumânării sale cu altul, puterea luminii și a învierii lui Hristos este răspândită simbolic în întreaga lume, iar speranța Paștelui este reînnoită.