Mărțișorul este o sărbătoare tradițională care anunță sosirea primăverii. Mărțișorul este considerat simbolul primăverii, acest mic talisman fiind oferit femeilor în prima zi de primăvară, pe 1 martie. Vestitorul primăverii se poartă în piept toată luna martie. După ce se dă jos, se obișnuiește să fie agățat într-un pom înflorit.
Ziua de 1 martie are o însemnătate deosebită. Această zi reprezintă prima zi de primăvară calendaristică, perioadă în care natura renaște și totul revine la viață. Mărțișorul este un obiect mic legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu.
De ce se leagă șnurul alb și roșu al mărțișorului, de copac
La origine, mărțișorul a fost creat ca o amuletă legată cu un șnur împletit din două fire. Un fir alb care simbolizează divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească și împlinirea. Firul roșu, care simbolizează dragostea pentru frumusețile eterne ale vieții.
În timpurile vechi, fetele purtau mărțișorul la gât, pentru a nu fi arse de soarele puternic al anotimpului cald. Acestea trebuiau să fredoneze „Cine poartă mărțișoare/ Nu va fi ferit de soare”.
În trecut, mărțișorul era legat la mâinile sau gâtul copiilor, pentru a le purta noroc pe tot parcursul anului, pentru a fi sănătoși și curați ca argintul la sosirea primăverii.
În unele zone, copiii purtau mărțișorul timp de 12 zile la gât. Iar, ulterior îl legau de ramura unui pom tânăr. Așadar, dacă în acel an pomului îi mergea bine, însemna că și copilului îi va merge bine în viață și va fi sănătos.
În alte situații, mărțișorul era atârnat de ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, iar copilul urma să fie alb și curat ca florile acestor plante.
Ce reprezintă șnurul mărțișorului
În tradiția românească, șnurul mărțișorului reprezintă împletirea celor 365 de zile ale anului. Împletirea firului roșu cu el alb reprezintă contopirea dintre iarnă și vară, toamna și primăvara fiind considerate doar anotimpuri „de trecere”.
Simbolul șnurului alb-roșu are și alte semnificații, care ne trimit în timpurile civilizației dacice.
Primele forme ale șnurului de mărțișor se regăsesc în cultura dacilor. Săpăturile arheologice efectuate în România au descoperit mărțișoare vechi de peste 8000 de ani, sub forma unor pietricele albe și roșii, înșirate pe un fir de ață. Acestea erau concepute pentru a fi purtate la gât.
Experții atribuie practicii străvechi o semnificație asemănătoare cu cea a mărțișorului din zilele noastre. Dacii cinsteau forțele vitale și ciclul naturii redat de îmbinarea nuanței de roșu: focul, soarele și alb: apa, norii.
Astăzi, una dintre tradițiile care au reușit să se păstreze cu succes chiar și în orașe, o reprezintă obiceiul de a lega ața roșie împletită cu ața albă de creanga unui pom înflorit, după ce a fost purtată la mână toată luna martie.
Mărțișorul se poartă atâta timp cât durează zilele Babelor. După ce zilele Babelor s-au terminat, mărțișorul se scoate și se agață de crengile unui copac înflorit. Se spune că, atunci când pomul are roade, cel care a purtat mărțișorul respectiv va fi însoțit de noroc.
Există, superstiția conform căreia Baba Dochia va trimite gerul înapoi dacă de 1 martie au loc diverse activități gospodărești. Cu alte cuvinte, femeile nu trebuie să spele, să nu dea cu mătura, ci doar să pregătească bucate pentru această zi.
O altă superstiție face referire la norocul în dragoste. Dacă în unele localități din Transilvania, sătenii agață ața de mărțișor de streașina casei, pentru a alunga deochiul și spiritele rele. În zona Banatului, fetele nemăritate se spală cu zăpadă în ziua de Mărțișor și se crede că în anul acesta își vor găsi sufletul pereche.