Până acum 32 de ani, românii sărbătoareau cu totul diferit noaptea de Revelion. Dacă acum toată lumea iese în stradă, chiar și în vremurile pandemiei, pe vremea lui Ceaușescu lucrurile erau mult mai stricte.
Pe vremea comunismului, cei mai mulți dintre români petreceau noaptea de Revelion în fața televizorului. Exista un program special pentru această seară, care includea, un discurs al fostului dictator.
Ce făceau românii de Revelion, pe vremea lui Ceaușescu
Spre deosebire prezent, atunci foarte puțină lume își permitea o excursie la munte, pe Valea Prahovei. Mioara Mihalache avea 20 de ani pe vremea comunismului. Ea își amintește de micile petreceri date în apartamentul unuia dintre prieteni.
„Ascultam muzica anilor ’80. Fiecare venea cu ce avea de mâncare pe acasă. Îmi amintesc că făceam biscuiți de casă, prin mașina de tocat carne, mă inspiram din cărțile de bucate. De alimente făceam însă foarte greu rost.
Nu exista carne nici de Anul Nou. Cei care aveam porc la țară eram mai norocași, pentru că îl tăiam în preajma Crăciunului, apoi pregăteam și pentru Revelion. Nu aveam în fiecare an.
Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă. Îl dădeam prin făină, apoi îl agățam pe țeava de gaze și aveam mult timp din el. Mai reușeam uneori când veneam în București și luam cutii cu măsline și bomboane.
Apoi, de Revelion aveam vinul spumant Zarea. Era ceva extraordinar pentru noi la acel moment. De sărbători, băgau portocale și ne omoram la acele cozi. Aveam voie să cumpărăm foarte puține. Ieșeam zob de la acele cozi”,și-a amintit Mioara Manolache pentru Gândul.
„Pentru a face sărbătorile la munte aveai nevoie de pile sus”
Constantin Filimon, un alt român care a trăit pe vremea comunismului, povestește că doar cei care aveau pile puteau să meargă la munte, pe Valea Prahovei.
„Ne strângeam pe la câte cineva cu mâncare, câteva damigene de vin culese de pe la ai noștri și sărbătoream așa, simplu. Eventual, aveam și un pickup. Vremurile erau simple și noi eram tineri, fără putere de comparație.
Ne trăiam tinerețea neștiind cât de bine o duc sau cât de rău o duceau alții. Erau discriminări și atunci. Pentru a face sărbătorile la munte, aveai nevoie de pile sus de tot sau de părinți bine înfipți în sistem. Îmi amintesc cu drag de tinerețe, de zăpadă, de bătăile în zăpadă, de viața simplă care ne însuflețea. Nu aveam nevoie de multe să fim fericiți, cu toate că acel gri și astăzi ne mai dă târcoale în suflet”, povestește Constantin Filimon.