Și-a făcut banii încă din adolescență, când sărăcia și lipsurile l-au determinat să plece de acasă și să își câștige fiecare leu, prestând diverse munci. Pentru doar câțiva lei, acesta povestea cum încărca mașinile cu pepeni
A avut suficiență voință și determinare să depășească acea condiție modestă și traiul din copilărie. Nu i-a fost rușine să muncească, iar la vârsta de 14 ani a plecat de acasă, pentru un trai mai bun.
Sărăcia și traiul plin de lipsuri l-au determinat să ia viața în piept, încă din adolescență
Mitică Dragomir a fost invitat în emisiunea lui Denise Rifai și a vorbit sincer despre copilăria sa
„Nu am fugit, nicidecum. Am plecat din cauza sărăciei și acum dacă mi-e frică de ceva, mi-e frică de sărăcie. De când se lumina și până apunea soarele trebuia să muncesc, am făcut bine că am plecat de acasă. Eram un rebel și am fost născut într-o comună cu mulți copii isteți, care erau pe la facultăți și toată viața m-am înconjurat de anturaje cu oameni deștepți.” , a declarat acesta Mitică Dragomir în emisiunea lui Denise Rifai
Social media
Mitică Dragomir și-a continuat studiile la liceu în Făgăraș
Pentru a putea trece de proba medicală, pentru că era foarte slab, Mitică a mâncat un întreg pepene. De atunci însă, nu a putut să mai consume acest fruct.
„Ani de zile nu am suportat lubenița (pepene roșu), cum îi spunem noi în Oltenia. Dar am avut o idee fenomenală, că altfel nu aveam cum să reușesc că eram slab, vai de mama mea.
Nu reușeai dacă nu aveai peste 40 de kg. Dacă tot descărcam lubenițe din piață și două vindeam și una o mâncam și când m-am pus pe cântar, așa s-a întâmplat. Eram isteț de mic.
20 de ani nu am mâncat pepene. De-asta nici nu beau, nu fumez. Aveam vreo 10 ani și mi-a băgat mama o țigară aprinsă pe gât că m-a prins fumând. Și la o pomană la Bălcești mi-au dat copiii țuică, m-am îmbătat și nu am mai pus băutură pe gură. De atunci nu m-am îmbătat în viața mea. Toată viața nu am fumat, nu am baut.”, a mai povestit Mitică Dragomir
22 de ani, studentă în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele comunicării la „Universitatea din București”. „Bobocel” în presă, la început de drum, dar cu o desagă de determinare în spate, vrea să crească în domeniul pe care îl iubește cel mai mult și pe care a ales să pășească încă din băncile școlii. Își dorește să devină un jurnalist profi, corect și își dezvolte creativitatea, pentru a realiza materiale autentice și calitative!
